"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Conflictul din zona estică a Ucrainei, care a debutat în 2014, prin concursul exclusiv al Federației Ruse, reprezintă, în continuare, un pericol major pentru securitatea frontierei sudice a Republicii Moldova.
Amplasamentul geografic al actualei Republici Moldova dă prilejul unor posibilități reale de escaladare a unui conflict major în Estul Europei. Există numeroși factori care ar putea favoriza expansionismul rusesc în sud-estul Europei, dar înainte de a vorbi despre breșele geo-politice pe care Rusia imperialistă le consideră accesibile extinderii operațiunilor sale militare, trebuie să menționăm și moștenirea pan-slavistă pe care o presupun raporturile Moscovei cu statele vecine. Pan-slavismul cnezesc, țarist, socialist, sovietic și postsovietic – toate aceste perioade au diferite coloraturi, însă aceeași substanță expansionistă de acțiune.
Revenind la actualitate, analizând factorii care pot încuraja Rusia să devină tot mai agresivă în Estul Europei, remarcăm următoarele:
1) Kremlinul mizează pe proiectul așa-zisei Novorusia cu centrul la Odessa, unde predomină un număr impunător de vorbitori nativi ai limbii ruse (un proiect mai vechi lăsat moștenire urmașilor de către Ecaterina a II-a, nimeni alta decât propagatoarea despotismului luminat în Rusia).
2) Atacarea diferitelor zone sub pretextul apărării vorbitorilor de limbă rusă.
3) Din punct de vedere militar, așa cum se laudă unii politruci de la Moscova, Rusia ar fi capabilă să ajungă până în zona Basarabiei de Sud (Bugeac, Chilia, Cetatea Albă), teritorii moldovenești ale românilor băștinași aflate în componența Ucrainei.
4) În Sudul Basarabiei, Rusia, pe lângă acel ,,sprijin popular” ce ar putea veni din Odessa (înțeleasă ca Novorusia), se poate baza și pe o zonă de control la Marea Neagră, obținută în mod fraudulos prin anexarea Crimeeii.
5) Într-o măsură sau alta, Rusia s-ar putea bucura de acompaniamentul găgăuz, care a fost întărit, în anii ’90, prin născocirea unei așa-zise republici a găgăuzilor, și mai apoi, a unei unități administrativ-teritoriale pe teritoriul Republicii Moldova.
Și nu în ultimul rând 6) Tratamentul istoric pe care îl aplică Rusia în războiul dus pe teritoriul Ucrainei arată că, în continuare, Kremlinul consideră Ucraina drept un frate (Malorus) mai mic. Așa că dorește să-și controleze în mod forțat fratele mai mic, reeducându-l și forțându-l la readucerea sa în familia mare.
Firește, așa-zisa Transnistria reprezintă un alt punct extrem de nevralgic pe care Rusia ar putea apăsa oricând, în funcție de capricii și necesități.
În eventualitatea tuturor acestor scenarii, soluția este doar una: cooperarea activă a celor trei armate a statelor direct interesate – armata română, basarabeană și cea ucraineană, inclusiv prin exerciții militare și tactice, nu doar de birou.
