”Tătucii națiunilor” în Zodia revoltelor. Dilema lui Putin: după Belarus și Kazahstan urmează Rusia?

După Belarus, în vara anului 2020, Kazahstanul este a doua țară aflată în legături strânse cu Rusia, în care un regim autoritar, aparent stabil, a tremurat amețitor, aflându-se vreme de câteva zile în pragul colapsului, al capitulării în fața forței străzii. 

Aceasta este o veste proastă pentru Vladimir Putin, din mai multe motive. În ambele țări amintite, regimurile de la putere și-au pierdut susținerea în rândul populației. Și tot în ambele țări, furia protestatarilor s-a îndreptat fix împotriva liderilor despotici care s-au intitulat părinți ai națiunilor lor. Sau ”tătuci”, ca să folosim un termen atât de uzitat în fostul spațiu sovietic.

Dincolo de vorbe, atunci când purtătorul de cuvânt al Kremlinului spune că monitorizăm îndeaproape evoluțiile din Kazahstan, mesajul conține mai mult decât o frază protocolară. În fruntea unui regim model pentru cele două țari – Belarus și Kazahstan – care s-au confruntat deja cu mânia populară, Vladimir Putin, cel care se prezintă într-o manieră similară drept liderul de neînlocuit al națiunii, luptându-se în același timp cu vectorul descendent al propriei popularități, se va simți încurajat să suprime de acum și mai asupru expresiile de nemulțumire din Rusia, înainte ca acestea să poată scăpa de sub control. 

În același timp, pentru Kremlin, rezultatul revoltei kazahe este foarte important, câtă vreme orice lipsă de predictibilitate pe care democrația reală ar aduce-o în patria lui Nazarbaev ar reprezenta o amenințare serioasă la adresa securității Rusiei, putând influența chiar și jocul Moscovei împotriva Ucrainei și Occidentului.

Pe de altă parte, criza din Kazahstan ar putea afecta și politica internă a Rusiei, nu numai poziția sa externă.

Deși ambele țări – Rusia și Kazahstan - au fost în mare parte stabile sub regimuri autoritare de lungă durată, frustrările economice larg răspândite și inegalitatea au afectat susținerea populară a ambelor regimuri. În Rusia, ca și în Kazahstan, reformele socio-economice nepopulare, inclusiv o creștere a vârstei de pensionare în 2018 și stagnarea salariilor, toate au redus cota de simpatie a președintelui, cândva vertiginoasă.

Un sondaj recent al Centrului Levada a arătat că ratingul electoral al președintelui Vladimir Putin este de doar 32%, un minim record în ultimele decenii. Putin crede în general în propria sa popularitate, însă evenimentele din Kazahstan l-ar putea face să se îndoiască de cât de durabilă este această priză la popor. 

În plus, pentru rușii aflați de partea Opoziției, acum decimate, reprimate, timorate, evenimentele din Kazahstan sunt de rău augur pentru puținele libertăți care le-au mai rămas într-o Rusie în care, în urmă cu doi ani, tocmai tulburărilor din Belarus au fost cele care au dat startul, la Moscova, unei represiuni fără precedent a drepturilor cetățenești.

Se vor mobiliza, în consecință, rușii, ca niciodată până acum, mergând pe principiul potrivit căruia, chiar și în relația cu ”Țarul” Putin, cea mai bună armă de apărare este tot atacul? Putin cu siguranță se gândește la această perspectivă, și planifică să o suprime din fașă. Fapt semnalat, de altfel, și de media independentă din Rusia, încă din primele zile ale revoltelor din Kazahstan.

„Vom fi noi cei care vom plăti pentru libertatea kazahilor”, a scris Kirill Martynov, redactor adjunct al ziarului independent rus Novaya Gazeta, pe Twitter, prezicând o represiune a serviciilor de securitate ruse, în scopul inhibării oricăror manifestări similare peste graniță.

Pentru Vladimir Putin, ecuația e simplă: protestele din Kazahstan – care au fost în mare parte îndreptate împotriva lui Nursultan Nazarbayev, președintele fondator al țării, demisionat în 2019, dar rămas la butoane, în culise, pe post de Părinte Jucător al Nației, arată că o schimbare de paradigmă electorală este posibilă oricând. 

După ce Nazarbayev – un personaj extrem de apropiat lui Putin – a plecat de la președinție pentru a conduce puternicul Consiliu de Securitate al țării sale, unii observatori au sugerat că președintele rus ar putea în cele din urmă să urmeze modelul kazah, predând responsabilitățile de zi cu zi unei persoane alese cu atenție. succesor, păstrând totodată controlul suprem.

Cu toate acestea, revărsarea de furie împotriva ”tătucului” care a condus Kazahstanul după dispariția Uniunii Sovietice, moment atât de regretat de Putin, inclusiv scena cu statuia lui Nazarbayev din orașul Taldykorgan doborâtă de protestatari, toate îl pot determina pe Putin să concluzioneze faptul că împărțirea Puterii cu altcineva poate fi un exercițiu periculos, ba chiar fatal.

Se amână, astfel, sine die, momentul și așa destul de greu de prevăzut în care Rusia ar putea ieși din ”Zodia Putin”?