"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pe 6 ianuarie, parașutiștii ruși din Forța de reacție rapidă colectivă (KSOR) a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) au început să sosească în Kazahstan. Acest fapt marchează începutul primei operațiuni militare a forțelor combinate ale celor șase state foste sovietice care alcătuiesc încă alianța militară fondată acum de aproape 20 de ani. Legalitatea operațiunii de astăzi din Kazahstan este discutabilă, în măsura în care utilizarea forței colective în absența unei agresiuni externe împotriva unui stat membru CSTO nu este prevăzută în statutul organizație. În trecut, membrii CSTO au fost reticenți în a trata tulburările interne ca pe o amenințare colectivă de securitate. De fapt, statele CSTO au refuzat de mai multe ori să desfășoare forțe combinate de reacție rapidă din cauza lipsei unei agresiuni externe într-o țară membră care se confruntă cu o criză.
După felul în care au fost puse în scenă evenimetele care au incendiat orașul Almatî, implicarea strategilor ruși încă din fază de acte preparatorii nu mai poate fi contestată de nimeni. Tensiunile de luni de zile de la granița cu Ucraina, retorica agresivă la adresa NATO, sancțiunile ascunse sub continua creștere a prețului gazului și mobilizarea graduală a trupelor ruse ca o amenințare la adresa Kievului, toate acestea au ținut departe de ochii lumii operațiunea pe care Kremlinul o pregătea în Kazahstan.
Planul a ieșit, însă, la iveală, în această săptămână, când Moscova a declarat oficial tulburările din Kazahstan ca fiind o insurecție „incitată din exterior” de către „formațiuni armate antrenate și organizate”, cum arătam mai sus tocmai pentru a-și justifica un desant militar montat sub umbrela Tratatului de Securitate Colectivă al cărui statut prevede utilizarea forței colective în prezența unei agresiuni externe.
Deși miercuri, în absența unei solicitări oficiale a statului kazah, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, declara că protestele Kazahstanului sunt o problemă internă („suntem încrezători că prietenii noștri kazahi își pot rezolva singuri problemele interne”), președintele kazah Kassym-Jomart Tokayev a cerut în aceași zi CSTO asistență militară de urgență, caracterizând protestatarii și revoltății drept „terorişti instruiți în străinătate”, fix pe modelul retoric pe care urma să îl adopte ulterior și Moscova.
Confortabil, oficialii ruși au decis că protestele din această săptămână din Kazahstan reprezintă a tentativă a ”agenturilor străine” de a submina securitatea și integritatea statului, și și-au declarat imediat disponibilitatea de a desfășura, conform Organizației Tratatului de Securitate Colectivă, trupe de menținere a păcii în Kazahstan, în conformitate cu obligațiile alianței militare dintre statele membre Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia și Tadjikistan.
„Considerăm evenimentele recente din această țară prietenă ca pe o încercare incitată din exterior de a submina securitatea și integritatea statului prin intermediul forței, folosind formațiuni armate antrenate și organizate”, a spus Ministerul de Externe al Rusiei, anunțând că Rusia va continua consultările cu aliații săi CSTO pentru a dezvolta „alți pași eficienți” întru sprojinirea regimului din Kazahstan în „operațiunile de combatere a terorismului”.
Ca urmare, Alianța a fost de acord rapid să trimită un contingent de menținere a păci, chipurile pentru a ajuta la paza infrastructurii militare și a altor facilități, inclusiv Cosmodromul Baikonur din sudul Kazahstanului, iar Rusia a desfășurat deja trupe de parașutiști.
Schema lui Putin, aplicată în Kazahstan, este de fapt o mai veche strategie de reacție, fabricată în laboratoarele Kremlinului, și care era cât per ce să fie testată și în România, în decembrie 1989.
