Unde sunt cei care nu mai sunt?

Poate că, într-o zi, Cei ce nu mai sunt și care s-au jertfit în luptă cu Ucigașul Roșu, vor avea parte de un duh adevărat de cinstire și viitoare aducere aminte din partea Țării, a locuitorilor și conducătorilor ei.

Poate că, într-o zi, Făuritorilor de Țară, conștiințe de slujire națională, care au fost exterminați în temnițe proletare și aruncați apoi în bezna păgână, li se va decerna, de către cineva, Steaua Țării cu panglică de lacrimi și sânge.

(Exemplificare foto: Ce a mai rămas dintr-un român, victimă a Ucigașului Roșu)

Poate că, într-o zi, vom fi chemați și noi la un proces al Comunismului, cel real, să fim mărturie.

Poate că, într-o zi, când ne vom întruni legitimați de osânda trecutului recent, unii purtători de suflete vândute nu vor mai încerca să deturneze adevărul istoric și suferința noastră spre interese străine de Neam și Țară. 

Poate că, chiar mâine, va fi începutul...