"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
”Cedarea drepturilor naturale către stat nu este drumul spre mântuire, ci calea către sclavie”, avertizează profesorul și politologul Ioan Stanomir, în cel mai recent editorial publicat pe platforma contributors.ro.
”Înfruntarea pandemiei este o hârtie de turnesol. Echlibrul dintre siguranţă şi libertate este unul delicat, de care depinde supravieţuirea firescului vieţii. Autonomia şi responsabilitatea umană sunt valorile la care trebuie să revenim, acum. Cedarea drepturilor naturale către stat nu este drumul către mântuire, ci calea către sclavie. Venerarea statului-salvator înseamnă primul pas către un viitor distopic. Alegerile de acum sunt decisive, iar orbirea ne poate fi fatală”, punctează Stanomir, într-un moment în care propaganda dezlănțuită a statului (laolaltă cu toată presa mainstream și cu o armată de așa-ziși intelectuali publici aliniați de la stânga la ”dreapta”) solicită, deseori de o manieră agresivă, impunerea unor restricții ilegale, neconstituționale și imorale care anulează drepturi și libertăți fundamentale.
”Excepţia, în materie juridică şi politică, a eliminat normalitatea domniei legii şi a rigorii constituţionale. Puterea executivă a uzurpat atribuţiile legislativului, în vreme ce garanţiile judecătoreşti ale libertăţilor au fost erodate, dramatic. Gramatica existenţei umane, în toată simplitatea sa, este obiect de reglementare statală. Omul pare neputincios în faţa unei ofensive în care frica de moarte este alibiul ce conferă autorităţii, dar şi corporaţiilor tehnologice, perspectiva extinderii controlului lor. Nimic nu mai scapă ochiului vigilent al supravegherii şi o nouă variantă a gândirii unice este pe cale să se nască”, explică Ioan Stanomir, aceast control de factură totalitară neavând nimic de-a face cu așa-zisa luptă împotriva pandemiei, marota ultimilor doi ani.
Este vorba despre ”o nouă religie politică a supunerii oarbe”, punctează Stanomir, denunțând dezvoltarea unui cadru coercitiv a cărui menire e aceea de a regla comportamentul indivizilor în funcție de o grilă care le obliterează drepturi și libertăți.
Profesorul atrage atenția că, deși exponenții propagandei statului și aplaudacii liberticizi sunt omniprezenți, orice punct de vedere diferit este terfelit și călcat în picioare, pumnii vârâți în gură, delațiunile și calomniile reprezentând dominante ale prezentului. Nu mai vorbim aici și despre edulcorări și relativizări servite pe bandă rulantă.
”Orice exerciţiu de scepticism este tratat ca simptomul unei patologii intelectuale. Conversaţia publică este întreruptă, iar ceea ce domină este dialogul isteric dintre fricile apocaliptice şi viziunile conspiraţiilor globale. Între aceste extreme pare că nu se mai află nimic. Luciditatea este absentă în acest context al supremaţiei statului şi al psihozei globale.
Adevărul unic, elaborat de stat, este distribuit mediatic de cei ce îl servesc. Ştiinţa este evocată spre a justifica dogmatismul autocratic. Iar ştiinţa însăşi este curăţată de orice adevăr ce contrazice viziunea statului. Venerarea ştiinţei devine un exerciţiu de adoraţie colectivă, în spatele căruia se poate ghici intenţia puterii de a-şi menţine suveranitatea ei ilimitată”, explică Stanomir ceea ce, de altfel, ar trebui să fie vizibil și de pe Lună pentru orice om care are bun simț și gândește cu capul lui.
În trecutul nu foarte îndepărtat, amintește Ioan Stanomir, ”Totalitarismul a anexat ştiinţa, la dreapta şi la stânga radicală. Crimele şi excesele au fost legitimate prin ştiinţă. Experimentele de inginerie socială şi genocidul au fost prezentate ca formele ultime de manifestare ale unui adevăr ştiinţific validat ideologic”.
Tentațiile totalitariste și actualul conformism rușinos nu pot duce la nimic bun. ”Libertatea de gândire este inseparabilă de libertatea criticii. Ştiinţa poate acţiona nu doar ca un vehicol de emancipare a umanităţii, dar şi ca instrumentul capabil să reducă omenirea la statutul de masă condiţionată pavlovian”, conchide Ioan Stanomir.
