Dezvăluiri EXCLUSIVE: Caracatița rusofilă și lupta selectivă împotriva corupției din diplomația R.Moldova. REȚEAUA ministrului Nicu Popescu și a nănașului său de cununie, Andrei Popov, fiu de KGB-ist la rându-i acuzat de FSB-ism

Mulți dintre cei care au votat-o pe Maia Sandu nu au făcut-o din dragoste față de ea, ci pentru că au considerat-o un rău mai mic decât Igor Dodon, sperând că ea va deveni un președinte al tuturor moldovenilor, nu doar al PAS și al cercurilor aferente. Deși s-a scurs un an de când se află în funcție, pe Maia Sandu o interesează exclusiv doar funcțiile, demnitățile și pozițiile acordate detașamentului PAS, această abordare selectivă manifestându-se și în lupta împotriva corupției: dacă ești corupt dovedit sau numai acuzat de corupție, dar ești pro-Maia și pro-PAS, e ”OK”, poți ajunge deputat, ministru, ambasador ș.a.m.d..  

Din păcate, o astfel de abordare nu este caracteristică doar la ministerele unde, vorba vechilor comuniști, ”orice bucătăreasă poate conduce statul” (adică Economie, Agricultură, Cultură etc.), dar și la un minister mai specific, cum este cel de Externe. Acesta, considerat chiar de la înființare un minister de elită și mai mult sau mai puțin în afara politicii, a devenit acum la fel ca toate celelalte în ceea ce privește politica de personal. Nu mai contează studiile, competențele, experiența sau lupta cu sistemul compromis. Ceea ce contează sunt trei cuvinte: ”P.C.R”, adică ”Pile, Cunoștințe și Relații”. 

Astfel, ministrul de Externe Nicu Popescu încearcă să ne convingă, în mod savant de ONG-ist, că sub conducerea lui înțeleaptă, Ministerul ar promova o politică externă în format 4D – detalii AICI. E posibil, dar probabil că pentru a o vedea sunt necesari ochelari speciali, primiți încă din perioada studiilor la MGIMO (Institutul de Stat de la Moscova pentru Relații Internaționale). În schimb, ceea ce se vede cu ochiul liber este formula magică pentru avansarea în funcție a ”P.C.R”. Ca să nu fiu acuzat de dezinformare, voi apela la fapte concrete.

Un fost ambasador, rechemat din post încă de Dodon, adică până la venirea PAS la guvernare, a solicitat, în cadrul unei întrevederi cu președintele Sandu, să i se permită să activeze în continuare în diplomația moldovenească, însă acestuia i s-a refuzat categoric solicitarea, făcându-se referire explicită la o investigație jurnalistică din “Ziarul de Garda”, în care acesta a  figurat cu bănuieli de corupție, niciodată probate. Cu totul altfel s-a procedat în cazul lui Eugen Revenco, fost secretar general la Externe, numit în ultima zi a anului trecut ambasador al Republicii Moldova în Spania (deși inițial i s-a refuzat mandatul de ambasador la Paris, din considerente de corupție). Subliniem că Decretul pentru numirea acestuia în funcție a fost semnat în ajun de Revelion, considerentul fiind,  probabil, că moldovenii fac sarmale și plăcinte cu poale în brâu și nu vor mai observa și această mișcare, sau în tot cazul nu vor putea protesta pe măsură. 

În ancheta jurnalistică prezentată de Mariana Rață la „Cutia Neagră”, în 24 ianuarie 2021, au fost aduse probe concludente potrivit cărora Revenco își construiește, pe căi ilicite, o vilă în pădurea de la Durlești, alături de alți corupți cu renume de la Chișinău – detalii AICI. În primul caz, Maia Sandu a considerat ambasadorul vizat într-un articol de ziar drept ”corupt” și l-a lăsat în afara sistemului diplomatic, iar în cazul lui Revenco – acuzațiile au fost catalogate drept ”calomnii” neprobate, deși ambele sunt investigații jurnalistice. 

Așadar nu contează atât faptele, probele, acuzațiile, cât modul în care te raportezi la PAS, sau dacă ești fin, naș sau prieten cu Nicu Popescu ori cu Andrei Popov, nașul lui de cununie. Cu atât mai mult cu cât, în presă au apărut multiple informații despre implicarea lui Revenco în mai multe cazuri de corupție, inclusiv de când a preluat funcția de secretar general la Externe. Nu le voi reaminti aici, întrucât nu eu trebuie să mă sesizez, ci Procuratura Generală. Totuși, am o întrebare pentru domnul Nicu Popescu, care l-a propus pe domnul Revenco în funcția de ambasador: cum a fost posibil, ce interes a avut Revenco să aprobe, în calitate de secretar General al MAEIE, deplasările autobuzului diplomatic de la Moscova-Chișinau și retur cu anabolizantele ambasadorului Neguța? Oare nu e evident pentru toată lumea că microbuzul cu pricina nu ar fi putut face rutele pe care le-a făcut fără aprobarea Secretarului General al MAEIE, adică fără aprobarea lui Revenco? 

(Nicu Popescu, ministrul de Externe al R.Moldova)

De când a revenit Nicu Popescu în fruntea MAEIE, politica de personal este una păguboasă. Unii pun acest lucru pe seama faptului că ministrul stă mai mult la Paris, unde i se află familia, decât la Chișinău. În minister se glumește (nu fără motive!) că de vineri până luni, dacă vrei să stai de vorbă cu Popescu, trebuie să te plimbi pe lângă Turnul Eiffel, căci vei avea mai multe șanse să întâlnești ministrul, decât pe coridoarele MAEIE. Potrivit surselor bine informate ale Podul.ro, alții pun numirile „ciudate” de personal pe seama faptului că politica de cadre este făcută, în realitate, de cardinalul din umbră – Andrei Popov, nașul de cununie al ministrului Nicu Popescu (mai multe detalii AICI). 

(Andrei Popov)

Despre Popov se cunosc destule: e un moldovenist fanatic acuzat (din cele mai legitime motive) de FSB-ism, fiind fiul unui indubitabil vechi KGB-ist. Popov promovează în funcții doar reprezentanții ”națiunii civice moldovenești” și oameni cu vederi prorusești. Astfel au ajuns secretari de stat la Externe pro-rușii Vladimir Cuc, Veaceslav Dobândă și moldovenistul Ruslan Bolbocean. Acesta din urmă, în timpul mandatului de ambasador în Ucraina, cutreiera satele din sudul Basarabiei încurajând liderii de opinie din comunitatea românească de acolo să se declare ”moldoveni”. Principalul său interlocutor era nimeni altul decât Anatol Fetescu, președintele Asociației Panucrainene a moldovenilor, care pe timpuri era curtat de fostul președinte Voronin și încurajat să promoveze moldovenismul primitiv în Ucraina. 

În același timp, oameni care i-au slujit ani la rând pe Plahotniuc și Dodon, unii fiind chiar consilieri al acestuia din urmă, rămân bine mersi în funcții de ambasadori. Îi amintim în acest context pe Aurel Ciocoi, numit recent ambasador în Germania, ambasadorii Dumitru Braghiș (ambasador în China), Oleg Țulea (ambasador în Ungaria), Victor Țvircun (ambasador în Qatar), Ion Stăvilă (ambasador în Estonia), precum și pe Eugen Caras, fost consilier al lui Dodon, care iată că rămâne la post în SUA. Acesta din urmă, o adevărată ”fosilă a lui Plahotniuc și Dodon”, cum a  fost numit de reprezentanții Diasporei, într-un apel către Maia Sandu, în septembrie anul trecut, prin care se cerea revocarea lui, continuă să ”slujească” la Washington DC fără vreo problemă, cât de mică. ”După ce, în calitate de ambasador, i-a promovat cu insistență pe Plahotniuc și Dodon la Uniunea Europeană, după ce în America i-a cântat osanale lui Dodon și guvernării lui corupte, acesta continuă să ne reprezinte, deja de 2 ani de zile, în Statele Unite ale Americii... Este incredibil cum acest individ reușește să se târâie ca o omidă de la o guvernare la alta”, cităm din apelul amintit al Diasporei. (mai multe detalii AICI).

E cât se poate de legitimă întrebarea: oare de ce nu e rechemat din funcție rusofilul fanatic Dumitru Braghiș, cel care odinioară voia bază militară rusă în Transnistria? Nu, chiar nu există argumente pentru o astfel de menținere. 

În timp ce politica de cadre ”Pile-Cunoștințe-Relații” se implementează cu mult succes la MAEIE, persoanele care au contribuit efectiv la consolidarea și afirmarea diplomației moldovenești pe plan internațional, la demolarea sistemului instaurat de Plahotniuc și Dodon rămân în afara sistemului diplomatic. Și doar pentru că au avut îndrăzneala, în 2019, să-i critice pe Nicu Popescu și pe alți lideri ai PAS pentru o politică defectuoasă de cadre. 

Exemplul cel mai elocvent în acest sens este domnul Iurie Reniță, fost ambasador al Republicii Moldova în Romania, ex-ambasador în Regatul Belgiei și în Luxemburg și fost Șef de Misiune al Republicii Moldova la NATO. Iurie Reniță a fost revocat din funcția de la Bruxelles înainte de termen de către oligarhul Plahotniuc, din considerente exclusiv politice și nicidecum profesionale. În calitate de deputat în Parlament, Iurie Reniță a contribuit enorm la căderea regimului acestuia și la victoria Maiei Sandu în competiția cu Igor Dodon pentru postul de președinte. Însuși Dodon a recunoscut, în cadrul unei emisiuni televizate, că dacă nu ar fi fost dezvăluirile deputatului Reniță privind așa-numitul ”kuliok”, el, la sigur, n-ar fi pierdut președinția. După toate acestea, Iurie Reniță, fost ambasador și diplomat de carieră, este lăsat șomer. În  schimb, diferiți fini, nănași și cumetri de-ai lui Nicu Popescu și de-ai nănașului Andrei Popov (repetăm: acuzat legitim de FSB-ism), asupra unora planând chiar suspiciuni de corupție, sunt numiți ambasadori și promovați în funcție. Și cazul domnului Iurie Reniță nu este, din păcate, unul singular.

În cadrul mai multor emisiuni televizate, Maia Sandu a declarat că guvernarea PAS nu are, din păcate, resursele umane necesare. Însă PAS ar trebui să treacă peste supărările și capriciile unora dintre lideri pentru a realiza ceea ce de fapt a și promis: anume să pună întotdeauna pe primul loc competența și experiența oamenilor și nu doar apartenența la un grup de susținători frenetici pentru care nici măcar nu contează atunci când greșești. Amintim că dezastruosul rusofil Dodon nu a fost capabil să fie altceva decât președintele socialiștilor, și vedem unde a ajuns. PAS trebuie să ia în considerare situația relevată de ultimele sondaje de opinie, să tragă învățămintele care se impun și să ia taurul de coarne, să realizeze cu adevărat reformele pe care le-a promis. Altminteri ”bășica galbenă” va exploda mult mai repede decât se considera inițial. 

(Va urma)