"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În 28 decembrie 1989 s-a petrecut o catastrofă aviatică ciudată: avionul Bucureşti-Belgrad a fost doborît datorită “impactului cu un obiect dur”, cum a stabilit comisia de anchetă. Au murit cu acel prilej 6 membri ai echipajului şi singurul pasager: reporterul englez de 24 de ani Ian Parry, angajat al ziarului “Sunday Times”, care “făcuse mai multe filme şi fotografii la Comitetul Central PCR în timpul revoluţiei”, după cum aflăm dintr-un articol al vremii, scris de Ondine Gherguţ. Articolul respectiv se referă la familia pilotului Valer Jurcovan, care a murit şi el cu acel prilej, familie care pare urmărită de blestem: tatăl pilotului, Cezar Jurcovan, la rîndul său fost pilot, a murit într-un accident de maşină în 1995, după ce primise ameninţări fiindcă investiga moartea fiului său, iar soţia, Doina Jurcovan, stewardesă, a murit într-un alt accident de avion în 1995.
În fapt, ”accidentul” aviatic din 28 decembrie 1989 a constat în prăbușirea avionului de transport civil de tip Antonov An-24 al companiei TAROM care efectua o cursă charter între București și Belgrad pentru a aduce sânge necesar trasfuziei răniților din timpul Revoluției Române din 1989. Resturile aparatul de zbor prăbușit, care avea la bord șase membri ai echipajului și un pasager, un fotoreporter britanic, au fost localizate în pădurea Mălinoasa de pe raza comunei Vișina, județul Dâmbovița. Cauzele accidentului nu au fost complet elucidate, una din ipoteze presupunând doborârea avionului cu o rachetă antiaeriană.
Un zbor cerut imperativ de Ion Iliescu
Evenimentele desfășurate în timpul Revoluției Române din 1989 precum și informațiile obținute l-au determinat pe general-maiorul Gheorghe Negoșanu, șeful Statului major al Comandamentului Apărării Anti Aeriene a teritoriului, să dispună interzicerea decolării aeronavelor militare și civile de pe teritoriul României începând cu 22 decembrie 1989 orele 19.
Pe 28 decembrie, însă, Ion Iliescu, în numele noii conduceri a FSN, a cerut efectuarea unei curse către Belgrad pentru a aduce sângele necesar îngrijirii răniților din revoluție. Posibilitatea unui zbor care să părăsească România era cunoscută din ziua anterioară, iar Ian Parry (foto sus), fotoreporter în vârstă de 24 de ani la ziarul britanic Sunday Times, fiind înștiințat de acest fapt, a decis să se folosească de ocazie pentru a transporta pelicule fotografice și casete video realizate în București de unii corespondenți de presă străini.
Similarități cu cazul Trosca: liber la zbor pentru doborâre...
Deznodământul tragic al episodului din 28 decembrie trimite cazul avionului prăbușit în comuna Vișina lângă cel al colonelului Trosca, chemat de generalul Militaru la MApN, în noaptea de 23 spre 24 decembrie, pentru a fi mitraliat.
La ordinul lui Ion Iliescu, avionului i se permite să decoleze cu un echipaj format din șase membri (Ioan Chifor, comandant de bord, Valter Jurcovan, copilot, Mihai Moldoveanu, instructor de zbor, Gelu Cristea, mecanic de bord, Elena Marghidan, însoțitoare de bord și Petre Bănică, însoțitor de bord), dintre pasagerii care așteptau pe Aeroportul Otopeni fiind acceptat la îmbarcare doar jurnalistul Ian Parry care urma să schimbe avionul la Belgrad cu unul pentru Londra.
La scurt timp după decolare, avionul s-a prăbușit la 55 km sud-vest de București, în pădurea Mălinoasa, în apropierea comunei Vișina din județul Dâmbovița. Ancheta care a urmat a fost deosebit de lungă, iar rudele victimelor accidentului aviatic au fost supuse presiunilor, intimidărilor și amenințărilor atunci când încercau să afle detalii despre rezultatele anchetei.
Rezultate cercetărilor au fost contradictorii, în 2006 prăbușirea avionului fiind atribuită prezenței de gheață pe aripi pentru ca, doar la câteva luni mai târziu, să fie incriminat impactul cu un obiect aflat în spațiul de zbor a avionului.
Cea mai probabilă dintre ipoteze ar fi că avionul a fost lovit de o rachetă antiaeriană, locul impactului cu solul fiind la aproximativ 12 km nord-vest de divizionul 182 Rachete AA de la Boteni.
Varianta este susținută chiar de localnicii din Vişina, potrivit cărora avionul ar fi fost lovit de o rachetă lansată de la Unitatea Militară Boteni. „Eram student atunci, aveam 19 ani. Ştiu că s-a prăbuşit la marginea localităţii, în pădure. A fost doborât de o rachetă plecată de la unitatea Boteni. L-a dezintegrat. A venit plin de fum deasupra localităţii. Îmi amintesc când venea spre sol. Nu m-am dus unde s-a prăbuşit. A fost lume multă şi a venit Miliţia acolo. Erau apele destul de tulburi în perioada aceea în ţară. S-au ridicat rămăşiţele de către Poliţie. Toţi au murit. Nu s-a realizat nimic, nicio anchetă, s-a muşamalizat totul”, a declarat, pentru „Adevărul“, Aurelian Istrate, primarul comunei Vişina.
După 32 de ani...
...adevărul despre zborul București – Belgrad din 28 decembrie 1989 încă nu a fost stabilit oficial. Din cauza existenței a două expertize cu concluzii diametral opuse (accident vs. doborâre), cauza a fost disjunsă din ”Dosarul Revoluției”, cercetările fiind continuate într-un dosar separat.
Cum epava avionului nu mai există, însă, devine aproape imposibil ca o a treia expertiză a procurorilor să producă concluzii certe, rămânând de discutat, probabil, doar probatoriul pe care l-ar putea oferi jurnalele de luptă și militarii Unității din Boteni.
