Mă uit intrigat peste condițiile pe care Rusia dorește să le impună NATO în acest moment.
Pe lângă obsesia neo-sovietică a zăgăzuirii extinderii NATO către est și mai ales în spațiul ex-sovietic și în special opoziția dură cu privire la potențiala aderare a Ucrainei, am observat o cerință care încalcă grav suveranitatea națională a țărilor NATO din Europa de Est, care NU au făcut parte niciodată din URSS: cerința ca NATO să nu desfășoare trupe și nici să amplaseze armament suplimentar, fără acordul Rusiei, în țările care au s-au integrat în NATO după mai 1997.
Practic, Rusia bate din picior pentru încălcarea suveranității naționale a națiunilor europene astăzi membre NATO și UE, între care și România, care a aderat oficial la Alianță abia în anul 2004, încercând să impună dispoziții cu impact major asupra politicii de siguranță națională a fiecărei națiuni în parte cât și asupra constructului NATO de securitate colectivă la nivel regional.
La fel precum Rusia nu are niciun drept pentru a impune sub orice formă un ”veto” asupra deciziei constituționale a unei națiuni independente de pe harta lumii de a adera la NATO ori la orice altă alianță cu caracter politic și militar!
În realitate, astfel de propuneri nu doar reprezintă argumentele unui foarte dur joc de șah geopolitic, în fața căruia Europa și Statele Unite au obligația de a nu ceda sub nicio formă, ci este și un manifest politic subliminal care are drept obiectiv, pe termen lung, nu doar impunerea status-quo-ului Rusiei în Ucraina, ci și extinderea treptată a influenței, mai întâi, iar apoi, în plan mai îndepărtat, a prezenței Rusiei în spațiul fostului lagăr socialist din estul Europei grupat în trecut sub tutela Tratatului de la Varșovia.
Apartenența României la NATO joacă astfel un rol fundamental atât din perspectiva apărării intereselor naționale și suverane ale României cât și din direcția apărării lumii democratice nord-atlantice de orice provocare de la răsărit.
Mai mult ca niciodată, avem datoria de a înțelege această componentă revanșardă a politicii Rusiei, foarte vizibilă prin presiunea pusă în această perioadă la granița estică a Ucrainei; doar o înțelegere profundă a acestor mișcări de realipolitik rece pe care le vedem tot mai des, fără condescendența specifică acelei corectitudini politice naive și mincinoase manifestate prea mult în fața Rusiei din ultimii ani, lucru evident la nivel european, ne poate proteja cu adevărat atât de escaladări periculoase cât și de repetarea greșelilor trecutului. Împreună suntem NATO!