"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
“Butoiul cu pulbere” al Europei riscă să se reaprindă și rănile cicatrizate, dar nevindecate, să se redeschidă, pe fondul ultimului “dosar” nefinalizat de aproape 200 ani: Bosnia, Libanul etnic din Balcani.
Sec XIX a însemnat căderea Imperiului Otoman, “bolnavul” Europei, și apariția a trei state naționale în vidul creat: Serbia, Bulgaria și Grecia, iar fiecare dintre ele cu propriile viziuni imperiale, venite pe fondul unor tradiții vechi de secole. Astfel, începutul secolului XX a adus trei războaie balcanice, ultimul fiind fatal pentru imperiile transnaționale din Europa, în speță imperiul austro-ungar al Habsburgilor, iar principalul beneficiar a fost Belgradul prin nașterea viitoarei Iugoslavii.
La bază a existat o ideologie iugoslavă, însă cu viziuni diferite: cea de la Belgrad / centralistă și cea de la Zagreb / autonomă - federativă, iar inclusiv Tito (croat) a mers pe ideologia sârbească și a menținut unitatea Iugoslaviei comuniste printr-o mână forte pentru că a câștigat războiul (fără Stalin) împotriva naziștilor și a ustașilor croați. Însă, moartea lui și a bipolarismului mondial, a aruncat din nou în aer status quo-ul post-WW2 din Balcani. Astfel, au crescut în intensitate vocile naționale din rândul republicilor iugoslave, iar răspunsul Belgradului a fost prin forță, însă ea nu a contat și au urmat independența Sloveniei, a Croației și a urmat Bosnia. O republică formată din 3 etnii: sârbii ortodocși, croații catolici și bosniacii musulmani, iar Belgradul și Zagrebul au dorit să o controleze, astfel încât a început războiul civil și genocidul. Occidentul, în frunte cu SUA, au învins Belgradul și l-au determinat pe Miloșevici să uite de alipirea teritoriului sârbesc din Bosnia, dar au acceptat crearea unei federații etnice, unde sârbii să aibă o entitate autonomă Republica Srpska.
Acordurile Dayton au oprit masacrul și războiul, Curtea Penală Internațională i-a judecat și condamnat pe liderii sârbi, însă “dosarul” a fost pus în stand-by, fiind de fapt o pace “strâmbă” pentru o stare de fapt care oricând poate să explodeze. Acest lucru se întâmplă acum: liderul Republicii Srpska, Milorad Dodik, dorește retragerea din structurile federale adică un separatism de facto. Mai mult ca sigur, are asigurări consistente venite de la Belgrad și Moscova, iar noul suporter este Budapesta, care își dorește acces către Adriatica. Europenii amenință cu sancțiuni și chiar prezență militară, un efectiv de 6000 soldați, pentru a calma spiritele, însă există un actor care nu face parte din Acordurile de la Dayton din 1995, dar are interese strategice și investiții consistente în Bosnia: Turcia, iar spiritele de la Ankara încep să se îngrijoreze serios. Din nou, Moscova joacă la mai multe capete și aruncă mai multe mingi la fileu.
Un alt “dosar” nefinalizat este cel al Macedoniei de Nord, un stat aflat în “inima” Balcanilor pe un teritoriu care leagă Salonicul de Belgrad și care are relații încordate cu Bulgaria, deoarece Sofia nu-și dă acceptul pentru aderarea NMK la UE. Noul PM de la Sofia a spus că vor exista schimbări în zona politico-diplomatică bilaterală, însă el se va lovi de tradiția venită de la primul țarat bulgar care conducea actuala Macedonie de Nord, iar Ohridul era sediul arhiepiscopiei care “guverna” canonic și la nordul Dunării. Primul și al doilea război balcanic s-au declanșat pentru controlul raialelor turcești din Macedonia istorică, iar cei mai interesați au fost Belgradul și Sofia, care deja susțineau mișcări naționale pro una sau alta în acel teritoriu controlat de Imperiul Otoman. WW1, asa cum am spus, a adus în prim plan, ca si castigator, Serbia si crearea viitoarei Iugoslavii. Macedonia de Nord și-a obținut independenta, este membru NATO si doreste aderarea la UE.
Din păcate, pe ambele “dosare”, România e absentă total, nu are o strategie pe Balcani, ne auto-intitulăm “lider regional” și “cea mai mare economie din regiune”, deși am putea avea cooperări cu Muntenegru, Albania și Macedonia de Nord prin NATO cu exerciții comune. Noi ne preocupăm cu Șoșoacă, excluderea lui Danileț și ne ascuțim săbiile pentru primăvară.
