Hainele cele noi ale Împăratului XI: democrație chineză sau o chinezărie de democrație?

Democrația în stil american „materializează vise sau creează coșmaruri?” ”Tânărul” președinte Biden trebuie să fi mâncat prea multe produse KFC și McDonald’s, ceea ce a condus la convingerea că democrația este ca un lanț de fast-food, cu Statele Unite furnizând ingredientele.

Acestea sunt doar două dintre analogiile ciudate, cu pretenție de glume spumoase, aplaudate în forță, la semnal, în timpul ultimei reuniuni de propagandă a Partidului Comunist Chinez, organizate pentru a transmite tuturor faptul că statul chinez este guvernat de un regim democratic, cel puțin în egală măsură ca și Statele Unite.

După ce China a fost exclusă – împreună cu Rusia și alte țări considerate a fi conduse de regimuri dictatoriale – de la „Summitul pentru democrație” al lui Biden de săptămâna aceasta, mass-media de stat chineză, grupurile de dezbateri și oficialii Beijingului s-au întrecut în a comenta în fel și chip evenimentul.

Însă, în afară de glumele ieftine și jocurile de cuvinte nereușit, campania Chinei nu reușește să comunice altceva în afara dorinței Beijingului de a redefini normele internaționale și de a-și prezenta sistemul politic de control unipartid, nu doar legitim, ci și superior ideologic democrațiilor liberale multipartide.

În urmă cu un deceniu, ambiția Chinei de a schimba structurile politice ale lumii era mai puțin ostentativă, dar acum oficialii chinezi arată că vor cu adevărat să schimbe lumea la nivel ideologic, este de părere Charles Parton, membru asociat la Council on Geostrategy, un britanic specialist în propaganda chineză.

Fost diplomat britanic, Charles Parton este de părere că mesajele de propagandă pot părea ineficiente pentru observatorii occidentali, dar vor atinge o coardă sensibilă a publicului intern, vizat de Beijing, și îl vor ajuta pe președintele chinez Xi Jinping să-și legitimeze monopolul asupra puterii.

„Xi Jinping îi spune poporului chinez că „suntem cei mai buni”. Summitul este declanșatorul, dar, în general, China este dornică să diminueze puterea ideologică a SUA, deoarece acest lucru o crește pe a ei”, a declarat Parton, confirmând faptul că pretenția Partidului Comunist Chinez de a întruchipa o formă de democrație recunoscută nu este nouă, sintagma de „dictatură democratică a poporului” fiind scrisă în constituția Republicii Populare.

”Democrația chineză este prezentată cu mai multă încredere și ca o respingere a democrației de stil occidental”, a declarat și Mary Gallagher, director al Institutului Internațional de la Universitatea din Michigan.

În ultimii ani, partidul a preferat să-și evidențieze rădăcinile marxiste și să vorbească despre natura unică a „socialismului cu caracteristici chineze” și abordarea „științifică” a guvernării. Xi a declarat în repetate rânduri că democrația liberală multipartidă nu va funcționa niciodată în China.

Chiar și înainte ca Xi să reafirme controlul partidului asupra societății chineze, apelurile la democrație liberală nu au fost niciodată tolerate. Partidul a zdrobit în mod repetat cererile pentru alegeri libere și corecte, în condițiile în care, oricum, clasamentele globale ale instituțiilor naționale democratice etichetează în mod regulat China drept o autocrație. Institutul V-Dem, de pildă, cu sediul la Universitatea din Göteborg din Suedia, a clasat China pe locul 174 din 179 de țări la nivelul indicilor de democrație liberală ai statelor lumii în 2020. 

O recentă ”Carte Albă” publicată de Biroul de Informații al Consiliului de Stat din China, intitulată „China. O Democrație Funcțională”, a sugerat că recent inventatul concept al lui Xi Jinping, acela de „democrație a poporului pe parcursul întregului proces”, reprezintă o continuare legitimă a idealului grecesc antic de guvernare cetățenească.

Documentul susține că ceea ce contează nu este un anumit proces, cum ar fi modul de organizare a alegerilor, ci mai degrabă rezultatul acestora - satisfacerea nevoilor oamenilor. Printre exemplele enumerate pe post de pretextate dovezi ale faptului că versiunea chineză a democrației funcționează, se află și „promovarea stabilității politice, unității și vitalității” și ”stoparea răspândirii coronavirusului”.

Oficialii chinezi susțin nici mai mult nici mai puțin decât faptul că o guvernare bazată pe sistemul partidului unic nu este nici pe departe o piedică în calea democratizării, ci mai degrabă este garantul acesteia. „Nu este o sarcină ușoară pentru o țară la fel de mare ca China să reprezinte și să abordeze pe deplin preocupările celor 1,4 miliarde de oameni. Trebuie să aibă o conducere robustă și centralizată”, se arată în amintita ”Carte Albă”.

Revenind la reacția chineză, ulterioară „Summitului pentru democrație”, de la care a fost exclusă împreună cu Rusia, exprimările în limbaj de lemn din documentele oficiale au fost amestecate cu comentarii colorate în presa de stat. Agenția de știri Xinhua, de pildă, a comparat Statele Unite cu vrăjitorul Voldemort – și, implicit, Partidul Comunist Chinez cu Harry Potter – pentru a arunca o umbră stilistică asupra democrației în stil american.

„La fel cum tânărul Voldemort a fost o vedetă a lumii vrăjitorilor în tinerețe, dezvoltarea timpurie a democrației în stil american a fost o inovație”, se spune în articolul care continuă la fel de ”plastic”: „Dar la fel cum Voldemort a urmat o cale rea, la fel democrația în stil american s-a schimbat treptat și a decăzut de-a lungul timpului.”

Iată cum relaxarea normelor democratice din Statele Unite i-a încurajat pe propagandiștii Beijingului să fie mai hotărâți să prezinte Partidul Comunist ca fiind unicul făuritor potențial al unui sistem de guvernare coerent și superior.

Mai mult, pentru a contracara criticile din forurile multilaterale, Beijingul și-a reapropiat tot mai multe idei cu care se afla până acum în raporturi de adversitatea, cum ar fi drepturile omului, și și-a justificat acțiunile furnizând modele alternative.

”Democrația” chineză a apărat internarea în masă a uigurilor,, kazahilor și a altor persoane în mare parte musulmane din Xinjiang, ca o abordare nouă a „contraterorismului”. Aceeași ”democrație” justifică reținerile avocaților pentru drepturile omului ca fiind măsuri ce întăresc „statul de drept” și invocă „securitatea națională” pentru a zdrobi protestele pro-democrație din Hong Kong.

Această tactică, care poate părea orwelliană în fața criticilor, a permis Beijingului să facă progrese în armonizarea unei astfel de retorici la Națiunile Unite, unde respinge adesea preocupările democrațiilor liberale prin colectarea de semnături, voturi și declarații de la națiunile partenere.

Ca urmare, după ce ambasadorii Chinei și Rusiei în Statele Unite s-au opus în comun summitului pentru democrație ca fiind produsul unei „mentalități de război rece”, Pakistanul, unul dintre cei mai apropiați parteneri diplomatici și militari ai Chinei, a anunțat miercuri că nu va accepta invitația de a se alătura.