Plecarea domnului Paul Lăzărescu. „La fiecare dispariție a unui fost deținut politic anticomunist, memoria noastră colectivă rămâne tot mai săracă și mai greu de recuperat”. Concluziile lui Sebastian Burduja

Deputat și președinte al PNL Sector 1, Sebastian Burduja îl evocă de o manieră sugestivă, într-o declarație acordată Podul.ro, pe regretatul fost deținut politic Paul Lăzărescu, fruntaș național-țărănist recent plecat la Dumnezeu, după o viață exemplară de-a lungul căreia a întruchipat un model de rezistență anticomunistă și demnitate.

„Cu fiecare plecare la Dumnezeu a unui fost deținut politic anticomunist, memoria noastră colectivă rămâne tot mai săracă și mai greu de recuperat. Oare le vom înțelege vreodată zbuciumul și luptele? Ne vom însuși cândva lecția sacrificiului de sine pentru ceilalți, una dintre marile lecții ale rezistenței anticomuniste?”, întreabă Sebastian Burduja, ale cărui comentarii le prezentăm în integralitate:

„Ultimii doi ani au fost cumpliți. Știți la ce mă refer. Cu toții am pierdut persoane dragi, oameni ce au plecat mult, mult prea repede, deși am mai fi avut atâtea de făcut împreună... Aceste goluri nu pot fi umplute niciodată. Le vom purta cu noi, deopotrivă cu memoria celor plecați. Cu vocile, culorile și zâmbetele lor. Stă în firea lucrurilor. 

De-a lungul ultimilor doi ani s-au stins mulți foști deținuți politici. Sunt pierderi inestimabile pentru noi toți. Au rămas mai puțin de 1000 de voci ale demnității, pe care, din nefericire, mai nimeni nu le mai ascultă. Și e păcat, mare păcat, fiindcă avem multe de învățat. Nu atât despre ei, victime ale dictaturii genocidare, cât despre noi, urmașii genocidului. Și am înțelege de ce România arată cum arată astăzi, după deceniile de comunism și după mai bine de alte trei decenii de tranziție pe alocuri comunistoidă. 

Cu fiecare plecare la Dumnezeu a unui fost deținut politic anticomunist, memoria noastră colectivă rămâne tot mai săracă și mai greu de recuperat. Oare le vom înțelege vreodată zbuciumul și luptele? Ne vom însuși cândva lecția sacrificiului de sine pentru ceilalți, una dintre marile lecții ale rezistenței anticomuniste? 

Mă gândesc la toate acestea astăzi, când regretatul domn Paul Lăzărescu va fi fost coborât în pământul rece al iernii. Dânsul s-a numărat, din partea studenților național-țărăniști, printre organizatorii marelui miting anticomunist din 8 noiembrie 1945. Ce moment glorios! N-am avut onoarea de a-l cunoaște personal și regret acest lucru, fiindcă am ratat șansa de a privi în ochii istoriei trăite. 

Purtat prin mai multe Securități și anchetat la MAI și la Uranus, Paul Lăzărescu a rămas întotdeauna o pildă de rezistență și demnitate, asumându-și fără rețineri cumplitul destin al generației sale. Au urmat închisorile Aiud, Jilava, Gherla și Satu-Mare, trecând însă și prin infernul minelor de plumb de la Baia Sprie, dar și prin ororile lagărului de exterminare de la Peninsula. De-a lungul anchetelor și a detenției, dar și în anii ce aveau să urmeze, Paul Lăzărescu a rămas un exemplu de tărie și constanță. A fost unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai Seniorului Corneliu Coposu. 

Domnul Paul Lăzărescu a plecat la Domnul în ziua de 5 decembrie, o zi tristă în care ne-a părăsit și Majestatea Sa Regele Mihai, dar și regretatul Ticu Dumitrescu, fostul președinte al AFDPR. Veșnica lor pomenire!”

(Sursa foto: inliniedreapta.net)