Cine uită NU merită! Cum au fost asasinați părinții României Mari în pușcăriile comuniste. Sebastian Burduja evocă sacrificiile generației care a înfăptuit Marea Unire

Deputat și președinte al PNL Sector 1, Sebastian Burduja amintește, într-o declarație exclusivă acordată Podul.ro, un adevăr ce nu trebuie uitat niciodată: cei mai mulți dintre liderii politici care au înfăptuit Marea Unire aveau să fie arestați de regimul comunist genocidar, bătuți, torturați și umiliți în anchetele Securității, pentru ca ulterior să fie condamnați (au fost și numeroase cazuri de rețineri ”administrative”) la ani grei de zeghe, fiind trimiși la foamete, frig și moarte.

Vă prezentăm în integralitate comentariile lui Sebastian Burduja: 

”La mulți ani România, la mulți ani români, oriunde v-ați afla! 

Ziua Națională reprezintă un moment festiv, o sărbătoare a devenirii noastre, dar la fel de adevărat este și că, în special în zilele de 1 Decembrie, atât de importante pentru noi toți, e indicat să îi comemorăm și pe cei care au făcut posibilă Marea Unire. Un deziderat istoric și național ce a putut fi atins numai după o muncă politică, militară și diplomatică întinsă pe ani și ani de zile, la cel mai înalt nivel, beneficiind de talentul și patriotismul unei generații extraordinare de politicieni, adevărați oameni de stat.

Amintesc un aspect dureros pe care nu avem dreptul să-l uităm, în vecii vecilor, fiindcă cine uită nu merită: cei mai mulți dintre liderii politici care au înfăptuit Marea Unire aveau să fie arestați de regimul comunist, bătuți, torturați și umiliți în anchetele Securității, pentru ca ulterior să fie condamnați (au fost și numeroase cazuri de rețineri ”administrative”) la ani grei de zeghe, fiind trimiși la foamete, frig și moarte. O simplă enumerare a celor mai sonore nume relevă incalificabila monstruozitate a genocidului săvârșit de regimul comunist, pe fundalul unei represiuni staliniste fără precedent. Vă propun o serie de exemple ce reprezintă tot atâtea răni nevindecate. 

Organizator al Marii Adunări de la Alba Iulia, fost președinte al Consiliului Dirigent (guvernul de tranziție al Transilvaniei, până în aprilie 1920), fost președinte al Consiliului de Miniștri și președinte al Partidului Național Țărănesc, inegalabilul Iuliu Maniu avea să moară în chinuri abominabile în temnița de la Sighet, la 5 februarie 1953, fiind aruncat într-o groapă comună de unde nimeni nu i-a mai putut recupera rămășițele. 

Învățător și erou decorat cu Ordinul ”Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial, fruntaș al PNȚ, fost ministru al Agriculturii și al Internelor, emblematicul Ion Mihalache e arestat în urma înscenării NKVD-iste de la Tămădău, fiind condamnat, în cadrul unui proces stalinist, la muncă silnică pe viață. Va muri după o îndelungată agonie, la 5 martie 1963, asasinat în bestiala Închisoare a Tăcerii de la Râmnicu Sărat, care, din a doua jumătate a anilor 50, a reprezentat temnița elitei țărăniste. 

Episcop greco-catolic de Gherla și apoi de Cluj-Gherla, minunatul Iuliu Hossu a executat ani grei de zeghe, trecând apoi prin domicilii obligatorii și rămânând, întreaga viață, o țintă predilectă a Securității, dar și o luminoasă pildă de rezistență. În 1969, cu doar un an înaintea plăcării sale la Dumnezeu, Papa Paul al VI-lea îl declarase cardinal in pectore al Bisericii Catolice. 

Istoric reputat, unionist bucovinean, profesor universitar la Viena, ministru în repetate rânduri și fruntaș al Partidului Național Liberal, Ion Nistor avea să treacă prin iadul de la Sighet, ultimii ani de viață trăind de pe azi pe mâine, ostracizat, la marginea societății comuniste, mereu cu securiștii pe urme. 

Să ne amintim și de istoricul Silviu Dragomir, trecut tot prin Sighet, de istoricul Ioan Lupaș, care va fi avut un traseu similar, de fruntașul național-țărănist Mihai Popovici, chinuit la Sighet, de liderul social-democrat George Grigorovici, mort în penitenciarul Văcărești, la 18 iulie 1950, sau de național-țărănistul Ilie Lazăr, care avea să traverseze de la un cap la altul întregul Gulag românesc, trecând inclusiv prin penitenciarul de la Râmnicu Sărat. 

Alături de mulți alți luptători pentru libertate și demnitate, cei invocați mai sus au fost, sunt și vor rămâne eroii mei. Fără acești adevărați titani ai istoriei, Marea Unire nici n-ar fi fost posibilă. Nu am mai fi putut vorbi niciodată despre România Mare. Gândiți-vă și la ei într-o astfel de zi însemnată. S-au sacrificat pentru demnitatea noastră a tuturor. Veșnica lor pomenire!”.