EXCLUSIV Cum l-a sfidat studentul Nicolae Călinescu pe călăul Țurcanu, deși acesta îl tortura și-i scosese un ochi, mutilându-l pe viață. Ororile Experimentului Pitești și demnitatea sacrificiului absolut

La începutul tenebroșilor ani ꞌ50, reeducarea prin violență de la penitenciarul Pitești e în plină expansiune. Oroarea atinge culmi greu de închipuit în cadrul a ceea ce de regulă numim ”Experimentul Pitești”, barbarie inițiată și coordonată de Securitatea genocidară, cu știința unor nume grele din Comitetul Central. 

Să nu uităm un adevăr realmente esențial: atrocitățile și omniprezența celor mai abominabile forme de tortură puse în practică la Pitești dau măsura rezistenței disperate a elitelor studențimii românești.

În această atmoseferă de iad trăit, în care timpul și spațiul par a-și schimba consistența și scurgerea, nu sunt deloc puțini tinerii anticomuniști care, în pofida caznelor cumplite, dau dovadă de curaj și demnitate, refuzând categoric să se lase zdrobiți, sfidându-și călăii reeducatori conduși de Eugen Țurcanu, rezident piteștean al Securității. 

Bunăoară, studentul Nicolae Călinescu l-a sfidat chiar pe Țurcanu, spunându-i verde-n față ce credea despre măreața lui reeducare. A se reține că tânărul fusese călcat în picioare și torturat cu sălbăticie zile-n șir, pierzându-și un ochi în timpul caznelor. Rămăsese mutilat pe viață, dar asta nu i-a luat și demnitatea. 

(Domnul Radu Ciuceanu, mărturisitor și fost deținut politic / sursa foto: arhiva Podul.ro)

Într-un amplu interviu acordat autorului acestor rânduri, mărturisitorul și fostul deținut politic Radu Ciuceanu (trecător prin reeducarea de la Pitești și Gherla) evocă unul din momentele în care opoziția lui Nicolae Călinescu a stârnit ceva în lăuntrul lui Țurcanu, pricinuindu-i o ”scăpare umană”. Vă prezint în integralitate fragmentele amintite: 

Răzvan Gheorghe: Cât ați stat la Pitești, ce reeducați v-au torturat și v-au bătut cel mai mult?

Radu Ciuceanu: Eugen Țurcanu, Alexandru ”Țanu” Popa, Mihai Livinschi, Vasile Pușcașu zis ”Gorila”, Alexandru Mărtinuș, dar și mulți, mulți alții ale căror nume nu le mai rețin sau nu vreau să le mai rostesc.  

Răzvan Gheorghe: Dintre deținuții care au rezistat cu demnitate reeducării, de cine vă amintiți cel mai des?

Radu Ciuceanu: De Nicolae Călinescu, sărmanul de el… Țin minte că Țurcanu i-a spus într-o dimineață:

– Mă Călinescule, mă banditule, mă… tu ce zici, fac eu bine ce fac? Fac bine că scot dracii verzi din voi?

Mă aflam la doar un metru de ei și am tras cu urechea, fiindcă era un lucru important ce spunea Călinescu. Stăteau în picioare, față-n față. Călinescu își pierduse un ochi, era mutilat pe viață.

– Zi, mă Călinescule, zi… Fac bine ce fac?, îl tot hărțuia Țurcanu, sfredelindu-l cu ochii lui albaștri și reci.

– Domnule Țurcanu, pot fi sincer fără să mă luați la bătaie?, a-ntrebat Călinescu, nefiind deloc convins că va scăpa de o nouă porție de pumni și picioare. 

Avea fața tumefiată, abia ieșise din mâinile lui.

– Mă, tu chiar vrei să te mai pocesc? Dacă ți-am spus că nu te bat, nu te bat. Zi-mi sincer ce crezi, că nu dau în tine. Fac bine ce fac cu voi?

Și Călinescu i-a răspuns, vizibil surescitat de riscantele cuvinte pe care le rostea:

– Domnule Țurcanu, cred că exagerați și că sunteți pe un drum care nu știți unde duce.  

Să ne-nțelegem: după toate torturile și bătăile pe care le încasase, faptul că Nicolae Călinescu a avut curajul să-i spună așa ceva în față lui Țurcanu a fost o mare sfidare, și o făcuse și în prezența altora, lupi și miei deopotrivă. Țurcanu s-a schimbat la față, și-a plecat ochii pentru o fracțiune de secundă, dar nu i-a făcut nimic lui Călinescu. I-a întors spatele și s-a dus la fereastră, în partea cealaltă a camerei, unde a stăruit câteva secunde cu ochii pierduți în ceva nedefinit, și-apoi s-a întors repezit, adresându-se nu doar lui Călinescu, ci și celorlalți deținuți din cameră care refuzau reeducarea, răstit și cu fața schimonosită:

– Bă, să știți că am și eu o soție și un copil. Nu-s un ticălos ca voi!

Asta a fost una dintre extrem de puținele scăpări umane ale lui Țurcanu, care era o bestie criminală, un instrument al Securității. Deseori îmi amintesc de sfidarea lui Călinescu și-l revăd pe Țurcanu plecându-și ochii în fața lui, traversând îngândurat camera și rămânând pierdut la fereastră, înainte de a ne spune că are copil și soție. L-am prețuit enorm pe Călinescu pentru curaj și pentru felul lui de a fi”.

Citește AICI întregul interviu acordat de domnul Radu Ciuceanu.