În urma unor explicații abracadabrante oferite de șeful Secției Parchetelor Militare, Cătălin Ranco Pițu, într-un interviu acordat publicației SpotMedia (pe care-l puteți citi AICI), privind restituirea Dosarului Revoluției de la ÎCCJ către instituția pe care o conduce, președintele Asociației 21 Decembrie 1989, Doru Mărieș, a oferit un interviu pentru Podul.ro, pe parcursul căruia a scos în relief, inclusiv prin documente, vina pe care o poartă SPM în legătură cu acest nou eșec judiciar. În acest sens, Mărieș a atras atenția asupra modului deficitar în care SPM, prin Gheorghe Coșneanu mai întâi, apoi prin Cătălin Ranco Pițu, a desfășurat ancheta în Dosarul Revoluției: "Pițu vorbește în interviu de documentele ridicate de la Comisiile de anchetă ale Parlamentului din anii 90. Toate acele documente sunt probe, dar care nu trebuiau puse la grămadă în dosar, ci făcută cercetare, luați martorii care trăiesc și audiați, identificați cei care sunt acuzați și care trăiesc, iar în acest fel ele deveneau probe pentru acest dosar. El a preferat să pună toate aceste volume de-a valma alături de alte sute de volume, dându-vă un singur exemplu, Dosarul Sibiu, un dosar clasat încă din 2009 și care a fost alipit acestui dosar doar din dorința de a arăta volumul mare de lucru pe care l-a făcut. Dosarele i-au fost returnate de către instanță deoarece nu se făcuse legătura cu dosarul 11/P/2014, legea nepermițând atașarea unui dosar clasat la un dosar trimis în instanță".
De asemenea, Doru Mărieș a semnalat că nici până la această oră instituțiile statului nu au transmis cu exactitate câte volume are Dosarul Revoluției, restituit acum înapoi către SPM de ÎCCJ. Așa cum veți citi în continuare, instituțiile statului s-au contrazis între ele referitor la numărul volumelor și, mai mult decât atât, Ranco Pițu a mințit pe această temă în cadrul ultimului interviu.
Nu în cele din urmă, Mărieș a reiterat faptul că Gheroghe Coșneanu și Ranco Pițu se fac vinovați de infracțiunile fals și uz de fals. Problema pe care a identificat-o președintele Asociației 21 Decembrie 1989 este reprezentată de faptul că SPM a comunicat, oficial, că Iliescu, Voican-Voiculescu şi Rus au fost trimişi în judecată pe 5 aprilie 2019, însă dintr-o înregistrare video pe care o veți putea urmări mai jos se poate observa că procurorii se pun cu greu de acord asupra datei în care s-au filmat și au semnat rechizitoriul.
"O luăm cu sfârșitul. Data de pe rechizitoriu este așa cum rezultă din 3 răspunsuri consecutive date de către Ranco Pițu în anul 2020 la solicitarea Asociației 21 Decembrie în care afirmă că data semnării rechizitoriului este 5 aprilie 2019. În realitate, conform înregistrării video din ziua semnării și confirmării rechizitoriului, pe care v-o punem la dispoziție și am depus-o și ca probă la ÎCCJ, rezultă că acest rechizitoriu a fost semnat și confirmat pe 8 aprilie 2019. Legea precizează foarte clar în prim-paragraf separat că procurorul are obligația să treacă pe rechizitoriu data precisă și locul semnării. El a încălcat din start legea. În ceea ce privește confirmarea acestui rechizitoriu de către procurorul ierarhic superior, respectiv șeful SPM de atunci, Gheorghe Coșneanu, nașul lui Ranco, aveți în aceeași înregistrare și puteți număra cele 17 secunde în care dosarul este semnat și confirmat fără nicio urmă de respect pentru lege, o lipsă de respect de neîntâlnit", a subliniat Doru Mărieș.
Mai mult decât atât, SPM a precizat din nou, într-un răspuns oferit Asociației 21 Decembrie 1989 în data de 30 iunie 2020, că rechizitoriul a fost semnat pe data de 5 aprilie, contrar a ceea ce veți vedea pe înregistrarea video.
Reporter: Pițu a acordat un interviu pentru o publicație online, fiind prima apariție în presă după clasarea soluției date de SPM în Dosarul Revoluției de către ÎCCJ. Aș vrea să pun accentul, în primul rând, pe faptul că șeful SPM încearcă să se spele practic de orice răspundere în ceea ce privește reîngroparea Dosarului Revoluției, spunând că singura lui vina a fost să nu atingă perfecțiunea. Dvs. ați acuzat permanent că procurorii militari sunt de vină, comițând de fapt o farsă judiciară. Succint care e vina procurorilor militari? Există și o vină și în cazul judecătorilor de la ÎCCJ, așa cum insinuează, chiar afirmă, Pițu?
Doru Mărieș: Cele 2 complete de Cameră Preliminară care au soluționat și retrimis Dosarul Revoluției deja "faimoasei" SPM consider că au soluționat corect această speță. Cele 2 decizii ale judecătorilor ÎCCJ, pe care Ranco Pițu îi acuză, sunt de fapt un bolovan în frunte dat acestuia pentru, în primul rând, lipsă de profesionalism. Cred că are dureri de cap Ranco Pițu dacă-și permite să mai vorbească despre acest dosar și despre o eventuală reluare a cercetărilor de către el. Ba aș spune chiar și despre secția lui. Îi propun din startul interviului 4 pariuri lui Ranco.
1. Pariez că nu mai poate să lucreze în acest dosar și pariul e câștigat deoarece procedural nu poate să mai lucreze în acest dosar pentru că a semnat rechizitoriul. Și l-a asumat practic.
2. Pariez că nu va fi avansat la gradul de general așa cum și-a dorit cu mare ardoare și chiar disperare.
3. Fuge la pensie, dacă mai apucă din această funcție, în primăvara viitoare.
4. Procurorii SPM nu vor mai avea onoarea să lucreze acest dosar.
Reporter: De ce? Din punct de vedere procedural ei ar trebui să instrumenteze acest dosar.
Doru Mărieș: Am convingerea că se va înființa o Secție Specială care va prelua toate dosarele privind perioada 1945-1989 (Dosarul Comunismului), Dosarul Revoluției, respectiv privitoare la perioada infracțională decembrie 1989-iunie 1990.
Reporter: Revenind la responsabilitatea purtată de SPM pentru îngroparea a încă unui dosar istoric, care sunt elementele care demonstrează vina procurorilor militari și în special a lui Ranco Pițu?
Doru Mărieș: Ca principiu, sunt 3 lucruri notabile. Primul e legat de lipsa de profesionalism a acestui procuror din liga județeană. Al doilea e legat de lipsa de moralitate prin batjocura pe care a făcut-o întocmind un rechizitoriu nelegal, batjocură adusă celor peste 8500 de victime, urmași de eroi martiri, răniți și reținuți. Al treilea aspect, prin afirmațiile pe care le face în interviul acordat distinsei doamne Ioana Ene Dogioiu recunoaște singur că nu respectă deciziile CEDO, încălcând Tratatul Convenției dintre România și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ar mai fi încă un principiu de adăugat aici, infatuarea, care din punctul meu de vedere reprezintă o formă de prostie. Revenind la întrebare, pe procedură, vă voi relata doar câteva dintre elementele pe care le-a încălcat.
1. A încălcat deciziile CEDO, în care se solicită statului român o anchetă efectivă prin identificarea tuturor vinovaților pe întreaga perioadă 14-30 Decembrie 1989, prin pedepsirea acestora, prin acordarea de despăgubiri victimelor pentru a le da satisfacție și a le reda demnitatea, în acest fel dând satisfacție națiunii române.
2. Nu a încălcat doar deciziile CEDO, ci a încălcat însăși Rezoluția votată de Parlamentul European în 19 decembrie 2019, care cere expres statului român să finalizeze dosarele pentru a se da satisfacție Europei, UE, României și victimelor. E o rezoluție istorică, aș spune, din punctul meu de vedere.
3. O luăm cu sfârșitul. Data de pe rechizitoriu este așa cum rezultă din 3 răspunsuri consecutive date de către Ranco Pițu în anul 2020 la solicitarea Asociației 21 Decembrie în care afirmă că data semnării rechizitoriului este 5 aprilie 2019. În realitate, conform înregistrării video din ziua semnării și confirmării rechizitoriului, pe care v-o punem la dispoziție și am depus-o și ca probă la ÎCCJ, rezultă că acest rechizitoriu a fost semnat și confirmat pe 8 aprilie 2019. Legea precizează foarte clar în prim-paragraf separat că procurorul are obligația să treacă pe rechizitoriu data precisă și locul semnării. El a încălcat din start legea. În ceea ce privește confirmarea acestui rechizitoriu de către procurorul ierarhic superior, respectiv șeful SPM de atunci, Gheorghe Coșneanu, nașul lui Ranco, aveți în aceeași înregistrare și puteți număra cele 17 secunde în care dosarul este semnat și confirmat fără nicio urmă de respect pentru lege, o lipsă de respect de neîntâlnit.
Vedeți video de la 26:40:
O precizare scurtă: după ce dosarul este semnat de către procurorul de caz, acesta e predat prin secretariat cu adresă de înregistrare pentru a fi trimis procurorului ierarhic superior ce urmează să-l confirme. Și dacă era un dosar de 100 de file procedura trebuia respectată, dar în acest caz cu atât mai mult, fiind vorba de un dosar de istorie, pentru care Gheorghe Coșneanu nu s-a deranjat să-i verifice finului lucrarea, comițând o infracțiune și semnându-l în 17 secunde. Doar aceste fapte probate cu înscrisuri și înregistrarea video arată lipsa de considerație față de acest dosar istoric a celor 2 indivizi, Ranco și Gheorghe, finul și nașul.
Reporter: Și în baza acestor bâlbe procedurale ÎCCJ a retrimis către SPM dosarul?
Doru Mărieș: O să vă corectez: nu e vorba de bâlbe, ci săvârșirea de infracțiuni continue, pentru că ei le-au comis și în 2018 și în 2019 și în 2020. Acuzele pe care Asociația 21 Decembrie, spun acuze ca să nu le zic motive de clasare a acestei ordonanțe, deoarece eu nu sunt jurist, sunt:
1. Clasarea prin rechizitoriu a perioadei 14-22 Decembrie 1989, batjocorind adevărații revoluționari, de la Timișoara, de la Sibiu, de la Cluj, de la Arad, de la București etc. Această clasare a fost infirmată de către Bogdan Licu, procuror general interimar, chiar în anul 2019. Redeschiderea dosarului a fost confirmată ulterior de ÎCCJ. Sunt afirmațiile lui Mărieș sau e o probă clară că a omis în cercetare peste 3 mii de victime, refuzând să cerceteze Revoluția propriu-zisă, 14-22 Decembrie 1989?! Puteți să înțelegeți ce umilință au simțit colegii mei din Asociația 21 Decembrie, care datorită doar luptei lor a avut șansa domnul Ranco să soluționeze acest dosar de istorie?! El ne-a umilit și ne-a închis dosarul împotriva deciziilor CEDO, aduse de Asociația 21 Decembrie. Dar nu m-aș referi doar la umilința adusă colegilor mei, ci și umilința dată în primul rând timișorenilor de acești domni, Ranco Pițu și Gheorghe Coșneanu, ambii veniți din Timișoara. Așadar, jumătate din perioada obligat să o cerceteze în rechizitoriu a clasat-o. Și vreau să vă mai precizez ceva, după confirmarea redeschiderii de către ÎCCJ, acest dosar stă la Ranco în birou de 2 ani în nelucrare. Ce să vă mai spun ca să vă arăt reaua credință a acestui individ? Tot ce spun eu e confirmat de către procurorii ierarhici și ÎCCJ. Deci jumătate din rechizitoriu e aruncat la coșul de gunoi al istoriei.
2. Nu a identificat toate victimele din perioada 22-30 Decembrie 1989. A amestecat parte din victimele perioadei 16-21 Decembrie 1989, punându-le în rechizitoriul cu privire la evenimentele de după 22. La peste 8500 de victime pe care le-a identificat, prin lipsa cercetării a trimis în instanță doar 3 persoane vinovate. Sigur, îmi este ușor să spun 3 criminali, Ion Iliescu, Rus și Voican. O parte dintre cei vinovați, într-adevăr, au decedat, dar din cele 108 jurnale de luptă desecretizate de către Guvernul Boc în urma grevei foamei, în anul 2010, rezultă comandanții și ofițerii ce sub comanda de luptă decretată de către Nicolae Ceaușescu în 17 Decembrie 1989 au ieșit împotriva noastră cu trupe înarmate, tancuri, mașini blindate, așa cum reiese din jurnalul istoric pe care vi-l pun la dispoziție pentru a-l prezenta opiniei publice, dându-vă o singură cifră, peste 12.600.000 de gloanțe trase în perioada 22-30 Decembrie.
Întreb pe oricare cititor al dvs. Din 12.600.000 de gloanțe, nemaivorbind de obuze și tot arsenalul greu tras, avem doar 3 făptuitori? Sunt peste 2 milioane de gloanțe trase doar în seara de 21 Decembrie 1989 în perimetrul Pieței Universității, care au lăsat bălți de sânge pe caldarâm, iar Pițu clasează dosarul! Să vă spun ce s-a întâmplat la Timișoara între 16 și 17 Decembrie, când armata a tras și ucis inclusiv pe scările Catedralei, când au fost arestați peste 1000 de timișoreni, când 42 de cadavre au fost încărcate în mașină frigorifică, aduse la București, arse la crematoriu în noaptea de 19 spre 20 Decembrie 1989, iar cenușa acestora a fost aruncată în canalul din Popești Leordeni? Unora dintre victimele de la Timișoara le-a clasat Ranco dosarul. Așadar, nu a identificat toate victimele, nu a făcut niciun fel de anchetă cu privire la moartea acestora, nu a identificat sute de făptași, de fapt sute de criminali, iar acum, așa cum vă spuneam mai devreme, a primit bolovanul în cap de la ÎCCJ.
3. Pițu vorbește în acest interviu de documentele ridicate de la Comisiile de anchetă ale Parlamentului din anii 90. Toate acele documente sunt probe, dar care nu trebuiau puse la grămadă în dosar, ci făcută cercetare, luați martorii care trăiesc și audiați, identificați cei care sunt acuzați și care trăiesc, iar în acest fel ele deveneau probe pentru acest dosar. El a preferat să pună toate aceste volume de-a valma alături de alte sute de volume, dându-vă un singur exemplu, Dosarul Sibiu, un dosar clasat încă din 2009 și care a fost alipit acestui dosar doar din dorința de a arăta volumul mare de lucru pe care l-a făcut. Dosarele i-au fost returnate de către instanță deoarece nu se făcuse legătura cu dosarul 11/P/2014, legea nepermițând atașarea unui dosar clasat la un dosar trimis în instanță. Culmea justiției românești sau a prostiei acesteia, atașarea nelegală a unui dosar clasat e confirmată printr-un răspuns oferit Asociației 21 Decembrie lucru de către procurorul general Gabriela Scutea în 18.12.2020. În acest răspuns procurorul general argumentează alipirea Dosarului Sibiu într-un mod halucinant.
Cum să pui dosare clasate într-un dosar viu, doar ca să te lauzi că acesta are multe volume și să și argumentezi într-o adresă oficială această încălcare a Codului Penal într-o adresă oficială?! Lauda nu și-a făcut-o doar singur Ranco Pițu, ci i-a transmis-o și șefului său maximo, Lazăr Augustin, la acea vreme procuror general. Lazăr a afirmat public că acest dosar are 3330 de volume. Întrebat de distinsa doamnă Dogioiu cu privire la numărul volumelor din dosar, Ranco Pițu o minte cu nerușinare pe distinsa ziaristă într-un mod demn de Pinocchio și anume că e o diferență de doar 6 volume care au rămas cumva în plus sau în minus față de cifra inițială. Vă pun la dispoziție următoarele informații:
-Augustin Lazăr declara pe 8.04.2019 că dosarul cauzei are 3330 de volume, dintre care 2030 au fost instrumentate după 13 iunie 2016. Afirm că în urma deciziei CEDO și a grevei foamei, Asociația 21 Decembrie a obținut în perioada 2009-2010 aproximativ 1500 de volume. Augustin Lazăr zice că din cele 3330 de volume, 2020 au fost instrumentate după anul 2016. Deci minte pentru a umfla dosarul!
- Dar, surpriză, în urma adresei făcute de Asociația 21 Decembrie către ÎCCJ, aceasta răspunde oficial că a primit de la SPM un număr de 3001 volume. Răspunsul a fost furnizat în luna iunie 2020.
- Prin răspunsul din iunie 2020, SPM ne spune că a trimis la ÎCCJ, pe 15 aprilie 2019, un număr de 2989 de volume.
- În urma unei adrese trimise de către Asociația 21 Decembrie către procurorul general ce l-a succedat pe Augustin Lazăr, Gabriela Scutea, răspunsul primit este că Dosarul/P/2014 are un număr de 2995 volume.
Nesincronizarea entităților de mai sus relevă un număr de câteva sute de volume care ar exista sau nu. Deci, ca atare nici astăzi nu știm care e numărul real al volumelor trimise dinspre parchet spre instanțele de judecată, iar Ranco îi răspunde ziaristei că le va număra după ce se va întoarce dosarul. Interesant este că din insinuarea acestui colonel procuror, lasă să se înțeleagă că s-ar fi putut pierde pe la ÎCCJ unele volume.
Reporter: Până unde mai continuă neregulile comise de sistemul de justiție în acest dosar?
Doru Mărieș: Putem continua până se termină literele din alfabet pentru a trece în revistă toate neregulile, chiar infracțiunile, pe care le-a comis Ranco Pițu. Îmi permit să vă dau o sugestie, de a-l întreba personal de ce a semnat singur acest rechizitoriu, în condițiile în care au fost învestiți 3 procurori. Nu vreau să vă dau alte amănunte deoarece această chestiune a fost sesizată de către Asociația 21 Decembrie la CSM, iar răspunsul CSM a fost atacat în instanță de către noi, având termen de judecată la ÎCCJ pe 12.01.2022. Ar fi interesant să-i întrebați și pe cei 2 colegi ai lui care au refuzat să semneze rechizitoriul, pe care-l cataloghez drept un fals judiciar cap coadă.