Torturați abominabil la Pitești, studenții Gheorghe Vătășoiu și Gheorghe Șerban s-au sinucis aruncându-se în golul dintre scări. Ultima prăbușire. Experimentul Pitești, cronica unei sinucideri asistate


Torturați abominabil la Pitești, studenții Gheorghe Vătășoiu și Gheorghe Șerban s-au sinucis aruncându-se în golul dintre scări. Ultima prăbușire. Experimentul Pitești, cronica unei sinucideri asistate

La începutul tenebroșilor ani ꞌ50, reeducarea violentă de la închisoarea Pitești e în plină expansiune. Teroarea e omniprezentă. La ordinul criminalilor în masa din Comitetul Central și al Securității genocidare, elitele studențimii românești (generația ꞌ48) sunt supuse unor torturi abominabile, cruzimea și oroarea atingând culmi unice în Gulagul comunist. Se vrea zdrobirea, mutilarea și lichidarea tinerilor intelectuali, capitalul de speranță a unei nații. 

În acea perioadă apar și primii morți. Torturați și bătuți cu sălbăticie zile în șir, supuși unor umilințe greu de închipuit pentru o minte sănătoasă, studenții Gheorghe Șerban și Gheorghe Vătășoiu aveau să se sinucidă aruncându-se în golul dintre scări la o distanță de o săptămână unul de altul, la mijlocul lui februarie 1950, profitând de neatenția gardienilor. 

(Sursa foto: Memorialul Închisoarea Pitești)

Pagina de Facebook a Memorialului Închisoarea Pitești publică o serie de fragmente din remarcabilul studiu al istoricului și cercetătorului Alin Mureșan, ”Pitești. Cronica unei sinucideri asistate”, care se referă la împrejurările celor două siucideri și la halucinanta atitudine a autorităților. 

Bestialul ofițer politic MarinaIțicovici, pe numele său real – se bucură că cei doi studenți au pierit zdrobiți de ciment, unicul regret e că tinerii nu mai pot fi torturați în continuare, pentru a fi scoase de la ei informațiile dorite de Securitate, inițiatoarea și coordonatoarea Experimentului Pitești. Ca să mascheze împrejurările, dar și pentru a batjocori memoria morților, același Marina face presiuni pe lângă un medic al penitenciarului pentru ca, în acte, să fie scris că cei doi studenți ar fi suferit de ”sifilis” și s-ar fi sinucis din ”nebunie”. Medicul se împotrivește și consemnează drept cauze ale morții zdrobirea craniului și hemoragia internă.    

Responsabil direct pentru toate incidentele sângeroase de la Pitești și pentru morțile aferente, călăul Eugen Țurcanu – rezident al Securității – spune că studenții nu ar fi fost torturați, insistând că cei doi s-ar fi sinucis ”din fanatism”.  

Ministru adjunct al MAI și unul dintre coordonatorii reeducării violente, Marin Jianu e nemulțumit că i se răpește din timp pentru a fi informat despre sinucideri. 

Iosif Nemeș – primul șef al Serviciului Operativ, ulterior înlocuit de locotenent-colonelul Tudor Sepeanu și de maiorul Coman Stoilescu – decide ca familiile celor doi studenți să nu fie anunțate cu privire la decesul acestora. Facem precizarea că Serviciul Operativ al Securității a fost pârghia criminală care a coordonat efectiv așa-numitul Experiment Pitești. 

În cele ce urmează vă prezentăm fragmentele amintite: 

”În această perioadă de plină expansiune a acţiunii s-au produs şi primele decese, obligând administraţia să ia măsuri ilegale pentru a acoperi realitatea. Aduşi la capătul puterilor de torturile îndurate, studenţii Gheorghe Şerban şi Gheorghe Vătăşoiu s-au sinucis aruncându-se în golul dintre scări la distanţă de o săptămână unul de altul, la mijlocul lui februarie 1950, profitând de neatenţia gardienilor care îi însoţeau. 

Dacă reacţia lui Marina fost una de bravadă la auzul veştii morţii celor doi („nu-i pare rău de deţinut, cât îi pare rău de materialul ce trebuia să-l scoată dela el, deoarece fusese un mare bandit şi ştia multe”), directorul s-a panicat, imaginându-şi că va fi tras la răspundere, şi a refuzat să semneze actul de deces, deşi medicul închisorii, Ion Ionescu, şi ofiţerul sanitar, Ioan Cioltar, i-au spus că nu are urme de bătaie. 

Marina vorbise cu doctorul Ionescu şi i-a cerut să scrie că victima suferea de sifilis şi s-a sinucis din nebunie. Ionescu a refuzat şi pretinde chiar că l-a înfruntat pe Marina, dar până la urmă a trecut drept cauzele morţii fractură la baza craniului, zdrobirea craniului şi hemoragie internă. 

Dumitrescu a încercat să-l tempereze şi pe Ţurcanu, însă acesta i-a arătat că Şerban nu fusese torturat, ci s-a sinucis din ‹fanatism›. Directorul l-a sunat apoi direct pe Marin Jianu şi l-a chemat insistent la Piteşti spunându-i că are de rezolvat o situaţie foarte gravă. Jianu s-a arătat surprins că a fost chemat doar pentru un deces, iar Nemeş i-a certat pe cei care au anunţat familia celui mort să vină să ridice cadavrul, cerându-le să revină asupra deciziei. De altfel, peste doar câteva zile, Direcţia Generală a Penitenciarelor a trimis un ordin scris ca familiile deţinuţilor politici să nu mai fie anunţate în caz de deces.

(Alin Mureșan, „Pitești. Cronica unei sinucideri asistate”, disponibilă din nou, în curând, la Editura Manuscris)

Puteți citi mai multe despre istoria Închisorii Pitești și a Fenomenului Pitești în albumul dedicat Memorialului, disponibil pe pagina Editurii Manuscris – detalii AICI

Nu uitați, Memorialul Închisoarea Pitești este deschis pentru vizitare de joi până duminică, între orele 11:00–18:00. 

Vino să îți cunoști istoria! #istorievie 

(Foto deschidere: 24pharte.ro)

download
„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.