Papuașii care ne conduc

Un diplomat american povestea că a fost șocat când a înțeles că la București în anii 80 moneda cu cea mai mare putere de cumpărare erau pachetele de țigări Kent sau Camel. Peste țigări erau pachetele cu cafea boabe, indiferent de marcă.

Legile economiei i-au bubuit pe marxiștii de la București, care se sumețeau că ei înțeleg mersul istoriei. Leul românesc era praf și oamenii au găsit metode să ocolească cursul oficial al monedei. Țigările Kent/ Camel reprezentau o valută care îndeplinea mult mai bine sarcinile unei monede. Puteau fi tezaurizate fără să le scadă valoarea (ba chiar creștea), erau general acceptate, facilitau accesul la bunuri și servicii de calitate, tarifele erau general cunoscute: un pachet de Camel pentru o plombă, două pentru o extracție de molar (cu anestezie locală!). Posibil prin dosarele Securității de la CNSAS să găsim mai multe detalii care să lămurească mai bine istoria acestei monezi paralele, dincolo de amintirile personale (și securiștii foloseau moneda asta, de exemplu în noiembrie 1989 au cumpărat memoria foarte recentă a unui scriitor cu 2 pachete de Winston, mărunțiș).

Și istorioara asta spune foarte multe despre români. În primul rând despre decăderea păturii conducătoare, în mod incredibil pentru un diplomat american (nefumător!) coruptibilă cu un pachet de țigări (sau unul de cafea). Zicea omul ceva de genul că în viața lui nu a cumpărat un pachet de țigări până a ajuns la București. Vă dați seama cu ce preț s-au vândut oameni ajunși în funcții înalte după 1989, dacă cu puțină vreme înainte erau cumpărați cu un pachet de Kent/ Camel.

Un francez povestea șocat întâlnirea cu purtătorul de cuvânt al primului guvern Petre Roman care și-a dat bunăvoința într-un contract de consultanță pentru o servietă diplomat și o masă la cel mai scump restaurant din Paris. Servieta i-a cerut-o pur și simplu francezului, era servieta omului, a văzut-o la ăla în birou și pur și simplu a cerut-o. Ăla i-a dat-o, ca pe o oglindă și niște mărgele unui papuaș cu pene-n cap, până la urmă a obținut un contract de consultanță cu un guvern, nu s-a împiedicat de o servietă. Dar vă imaginați șocul omului. Cred că a fost delir printre occidentali, probabil își povesteau cum au cumpărat contracte fabuloase la București pe chestii triviale.