Verdict: Crimă! Rusia a pompat armament și muniție în sângerosul război separatist din Ucraina!

Un studiu finanțat de Uniunea Europeană și de către guvernul german, referitor la armele și munițiilor folosite în războiul separatist din Ucraina, arată că Rusia a favorizat sistematic conflictul cu transporturi ilegale de arme și de tehnologie militară.

Studiul nu este primul care ajunge la această concluzie: Statele Unite și țările europene au sancționat Rusia de ani de zile pentru transferuri de arme către forțele separatiste susținute de Moscova în Ucraina.

Totuși, cercetarea estea una dintre cele mai detaliate și mai cuprinzătoare analize de până acum pe această problemă. Deși este puțin probabil să schimbe imaginea de ansamblu privind evenimentele, studiul a oferit o viziune fină asupra transferurilor ilicite de arme în Ucraina și a ilustrat amploarea comerțului cu arme care alimentează singurul război activ al Europei.

Spre deosebire de analizele anterioare ale transferurilor de arme rusești în Ucraina, care s-au bazat pe fotografii sau informații guvernamentale, noul raport s-a concentrat pe studiul efectiv al armamentului folosit în conflictul din Ucraina.

Cercetătorii au studiat zeci de puști, lansatoare de grenade, rachete antiaeriene de umăr și mii de cartușe de muniție abandonate sau recuperate de la luptătorii separatiști capturați ori uciși, sau din pozițiile pe care aceștia le ocupaseră.

Cercetătorii au examinat armele recuperate și au urmărit traseul numerele de serie și a altor semne de identificare înapoi către producători. Acestă modalitate de analiză a oferit „o fereastră către un conflict în mare măsură uitat care, de la începutul lui 2014, persistă la marginea Europei”, se arată în raport.

Intitulat „Arme de război în Ucraina”, raportul spune că forțele separatiste „sunt mai mult decât simple miliții înarmate cu arme moștenite din fosta Uniune Sovietică, mai degrabă trupele în cauză imitând armatele moderne și urmând o doctrină și o ierarhie militară bine stabilite”.

Rusia, vinovată pentru uciderea celor 298 de pasageri ai Zborului 17  - Malaysia Airlines

Războiul, desfășurat de-a lungul unei linii de tranșee lungi de aproximativ 450 de kilometri, care străbate zonele de șes din estul Ucrainei, a început după ce protestatarii de stradă l-au detronat pe președinte ucrainean pro-rus Viktor Ianukovici în 2014. În iarna 2013-2014, după ce în prealabil a refuzat unilateral semnarea Acordului de asociere a Ucrainei la Uniunea Europeană (parte a Parteneriatului Estic, Ianukovici a fost ținta unor proteste pro-europene de masă, care s-au soldat în cele din urmă cu demiterea sa și preluarea interimatului funcției de președinte de către speakerul Oleksandr Turcinov.

Rusia a răspuns cu o intervenție militară pe care nu a recunoscut-o niciodată. Kremlinul a negat în mod constant transferul de arme către Ucraina, chiar și după ce guvernele occidentale au documentat tehnologia militară care a trecut granița. Acesta a inclus chiar și un sistem de rachete antiaeriene, montat pe șenile, care a doborât un avion de linie în 2014, ucigând toate cele 298 de persoane aflate la bord.

După cum se știe, Zborul 17 al Malaysia Airlines (MH17/MAS17) de la Amsterdam (Olanda) la Kuala Lumpur (Malaezia) s-a prăbușit la 17 iulie 2014 în apropiere de Hrabove, regiunea Donețk, Ucraina, la aproximativ 40 de kilometri de frontiera Ucrainei cu Rusia. Avionul, un Boeing 777-200ER, transporta 283 de pasageri și 15 membri ai echipajului. Conform rapoartelor guvernamentale ucrainene, avionul a fost doborât la o altitudine de 10.000 de metri de către tiruri ale unui sistem de rachete antiaeriene "Buk" lansate de teroriști ai așa numitei "Republici Populare Donețk".

Rusia livrează în văzul lumii dar nu recunoaște linia directă de sprijin pe care o are cu separatiștii

Oficialii, Rusia a acuzat guvernele occidentale că au alimentat conflictul oferind sprijin militar pentru guvernul ucrainean, inclusiv prin furnizarea de către Statele Unite a rachetelor antitanc Javelin și prin furnizarea de către Turcia a dronelor militare Bayraktar, utilizate pentru prima dată în conflict chiar luna trecută.

Conflictul a escaladat din nou în această toamnă. Fotografii comerciale prin satelit și videoclipuri postate pe rețelele de socializare au arătat tancuri rusești și alte vehicule blindate aproape de granița cu Ucraina, stârnind temeri privind o invazie directă, volumul transferurilor de arme către forțele proxy aflate deja în Ucraina subliniind volatilitatea situației.

Revenind la studiul realizat de Conflict Armament Research, o companie cu sediul în Marea Britanie, specializată în urmărirea armelor, acesta a analizat în mare măsură armele de calibru mic, cele mai elementare, dar adesea și cele mai letale arme în războaie, chiar și atunci când sunt utilizate armamente mai sofisticate, așa cum este cazul în Ucraina.

Studiul a descoperit arme despre care cercetătorii au sugerat că ar fi putut proveni de nicăieri din altă parte decât din arsenalele militare rusești. Au fost găsite, de exemplu, mai multe tipuri de lansatoare de grenade, puști cu lunetă și mine terestre care nu au fost niciodată în serviciu cu armata ucraineană și, prin urmare, nu ar fi putut fi capturate și puse în folosință de armatele separatiste. A apărut și armament specializat. Cercetătorii spun că au documentat un dispozitiv rusesc „anti-manipulare” care poate fi pus sub o mină terestră pentru a o declanșa atunci când cineva încearcă să dezamorsez mina.

Dovezi mai subtile au indicat, de asemenea, că separatiștii au o linie directă de sprijin din partea Rusiei. Puștile Kalașnikov găsite în comerțul ilicit cu arme de calibru mic în conflictele mondiale în curs de dezvoltare, unde sunt arma de lucru a multor grupuri insurgente, sunt de obicei asamblate din părți ale mai multor arme disparate, se arată în raport. Numerele de serie nepotrivite ale componentelor sunt frecvente. Dar nu a fost cazul în estul Ucrainei, unde toate componentele armelor aveau aceleași numere de serie, sugerând o rută extrem de directă de la fabrică către câmpul de luptă.

Studiul a urmărit 4.793 de cartușe de arme de calibru mic și 43 de arme recuperate de pe câmpurile de luptă din 2014 până în 2019. Studiul gloanțelor a conturat o imagine mai nuanțată asupra aprovizionării. Întregul eșantion de muniție pentru arme de calibru mic a fost fabricat în locații din Rusia. Prevalența unui calibru de muniție folosit în Kalașnikov abia după 1974 a sugerat un arsenal mai modern. Dar multe au fost păstrate în depozite ani de zile, existând chiar gloanțe vechi de 65 de ani, folosite în conflict. Cel mai vechi cartuș pentru Kalașnikov, folosit de către separatiști, a fost fabricat în 1948, la doar un an după ce arma a fost introdusă pentru prima dată în folosință, în Uniunea Sovietică.