"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Președintele executiv al Fundației Corneliu Coposu – l-am numit pe domnul Ion-Andrei Gherasim, fost secretar al regretatului Senior și nepot al lui Ilie Lazăr, odinioară cel mai tânăr semnatar al actului Unirii de la Alba Iulia – amintește, pe contul de Facebook al domniei sale, că astăzi, 29 octombrie 2021, se împlinesc 74 de ani din momentul începerii procesului-mascaradă al liderilor PNȚ, cunoscut sub numele ”procesul Lotului Maniu”.
Totodată, Gherasim publică o serie de fragmente din depoziția lui Ilie Lazăr, personalitate care era și avea să rămână, în pofida torturilor, bătăilor și închisorilor, un exemplu de curaj, demnitate și rezistență anticomunistă.
Podul.ro vă prezintă în integralitate comentariile lui Ion-Andrei Gherasim:
”Astăzi, 29 octombrie 2021, se împlinesc 74 de ani de când a demarat procesul liderilor PNȚ, cunoscut sub numele de ‹procesul lotului Maniu›. Îmi fac o datorie de conștiință și de onoare să vă prezint, din nou, cele declarate la acel proces de bunicul meu, Ilie Lazar, condamnat alături de ceilalți lideri ai Partidului Național Țărănesc, la 12 ani de temniță grea și 5 ani de domiciliu forțat în Bărăgan:
‹Eu nu sunt complotist, cu atât mai puţin nu sunt trădător. Eu sunt de la periferia românismului şi sunt dintr-o familie de şapte generaţii de preoţi, iar în casa părintească n-am văzut decât dragoste de neam, adevăr, generozitate şi multă omenie. împăratul din Viena şi Budapesta nu era al meu. Legile şi tradiţiile străine sub care am trăit nu erau ale mele, soarele meu răsărea la Bucureşti.
În conformitate cu această educaţie primită în casa părintească, în 1918 am părăsit armata, dezertând, şi având fericirea că după 144 de ani (de când Bucovina a fost răpită - n.n.) să înfig primul steagul pe primăria din Cernăuţi. Oraşul şi judeţul meu mi le-am ocupat în fruntea unei mici unităţi din Regimentul 14 Roman, cu lupte de stradă. Am alergat în lungul şi-n latul ţării pentru a răspândi ideile nobile şi măreţe bărnuţiene, în care au crescut părinţii şi strămoşii noştri.
Luând aici cunoştinţă de actul de acuzare am rămas îngrozit. M-am căutat în conştiinţa mea şi ea îmi spune că sunt curat. M-am căutat în dosarele voluminoase şi în cele trei capitole: diplomaţi, armată, presă şi nici direct, şi nici indirect nu m-am găsit. Atunci, au trebuit să existe, cum au defilat aceşti oameni care pe mine m-au atacat, care au făcut afirmaţiuni mincinoase la procesul ‹Sumanelor Negre›, unde eu am stat 7 luni şi o zi la închisoare fără vină. Aici este cazul să atrag atenţiunea onoratului Parchet să vadă col. 5 din dosarele acestui proces, la pag. 108 se găseşte depoziţia generalului Aldea, la pag. 59-61 depoziţia lui Şteanţă, şi m-au combinat cu Tanţu, şi să vadă depoziţia lui Victor Sârbu, care spune un lucru îngrozitor, pe care nici nu vreau să-l citesc.
Se afirmă în actul de acuzare că aș fi avut legătură permanentă cu acești oameni. Cred însă că nu se poate pune baze pe aceste afirmațiuni. Eu nu am avut nici direct, nici indirect vreo legătură cu aceste haimanale. Conştiinţa îmi este liniştită. N-am fost în viața mea și în luptele mele politice, un om vanitos, nici un om care am dat din coate, ci un om care am executat nici ordinele și am fost supus. Îmi dau seama că trebuie să sufăr. De câteva luni stau în regim celular, iar de la 6 martie sunt fugar și acest lucru nu-l merit. Dacă veneau martorii mei, Neumann și Donnath, puteau să răspundă la întrebarea dacă nu este adevărat că am fost în Transnistria, că am văzut Vapniarka, Troscianet, Ogudovsk și am spus cuvinte de îmbărbătare. M-aș fi așteptat să vină avocatul Birnberg, să spună dacă în vremurile grele am ezitat să intervin de trei ori pentru evrei, cum am făcut eu fără să întreb pe Maniu sau pe Mihalache. Nu cer certificat, dar sunt în fața instanței în această casetă și cred că reprezint și eu ceva în opinia publică a acestei Țări. Astăzi, când unii cred că cel mai bun mijloc de a se apăra este de a stropi și arunca cu noroi, vin aici să fac o declarație, eu, complet nevinovat în ceea ce mi se impută, și a făcut declarația că se iubește în acest om. , cel mai mare român. Când veți în camera de a cere să vă însoțește gândul țăranului din Maramureș... Doamne trece ajutor dreptății›. când unii cred că cel mai bun mijloc de a se apăra este de a stropi și arunca cu noroi, vin aici să fac o declarație, eu, complet nevinovat în ceea ce mi se impută, și a făcut declarația că se iubește în acest om, cel mai mare român. Când veţi în camera de a decera să vă însoţească gândul ţăranului din Maramureş... Doamne trece ajutor dreptăţii›. când unii cred că cel mai bun mijloc de a se apăra este de a stropi și arunca cu noroi, vin aici să fac o declarație, eu, complet nevinovat în ceea ce mi se impută, și a făcut declarația că se iubește în acest om, cel mai mare român. Când veți în camera de a cere să vă însoțește gândul țăranului din Maramureș... Doamne trece ajutor dreptății›.
La sfârșitul procesului, Iuliu Maniu l-a îmbrățișat și i-a strâns mâna spunându-i : ‹Îți mulțumesc Ilie că nu m-ai trădat și mi-ai rămas fidel până la capăt!” Am ținut neapărat ca cele spuse de Sfinxul de la Bădăcin să apară ca motto pe monumentul dedicat bunicului meu, din comuna Giulești, județul Maramureș.
În prima fotografie, făcută chiar la acel proces de tristă amintire, Ilie Lazăr se află în partea stângă, cu mâna la bărbie.
În cea de a doua fotografie este placa cu minunatele cuvinte ale lui Iuliu Maniu, aflată pe monumentul lui Ilie Lazăr din comuna sa natală, Giulești, jud. Maramureș.
În cea de-a treia fotografie găsiți declarația lui Iuliu Maniu despre Ilie Lazăr, în cadrul aceluiași proces.
În cea de-a patra fotografie, aflată la casa memorială ‹dr. Ilie Lazăr› din comuna sa natală Giulești, jud. Maramureș, bunicul meu este alături de Marele Maniu, în Bucureștiul de la sfârșitul anilor ꞌ30”.
