"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pe 7 mai 2000, kaghebistul cu aspirații politice Vladimir Putin devenea, în urma alegerilor extrem de ”democratice”, președintele Federației Ruse, după câteva luni de interimat la Kremlin și alte câteva de directorat în Piața Lubyanka, în sediul FSB, serviciul de securitate ce a succedat temutului KGB.
Jumătate de an mai târziu, într-o Rusie care încă mai credea în politici publice, democrație și luptă anti-mafia statalizată, exploda celebrul dosar de corupție ”Cele Trei Balene”, în cadrul căruia inspectorii vamali și procurorii au expus un sistem de contrabandă care lega mai multe companii de mobilă de înalți oficiali din Serviciul Federal de Securitate (FSB).
Prima realizare a președintelui Putin: îngroparea dosarului celor ”Trei Balene”
Deși instrumentarea cazului celor ”Trei Balene” a declanșat o luptă între diversele facțiuni care se luptau pentru supremație în cadrul aparatului de securitate național al Rusiei, unul împotriva celuilalt, scandalul s-a încheiat cu doar câteva condamnări minore, în ciuda dovezilor de luare de mită și obstrucționarea justiției. Președintele Putin pur și simplu a pus batista pe țambal, fără a se arăta deloc intimidat de faptul că suspecții anchetei relaționaseră în mod evident cu cercul său de cunoștințe intime, și chiar vremelnice, din perioada în care acesta acționase ca și agent KGB în Germania Democrată.
Astfel una dintre companiile germane implicate în scandalul celor ”Trei Balene” a fost fondată de o rusoaică pe nume Olga Anurova, care a petrecut anii 1990 lucrând pentru o firmă rusă care deservea Kremlinul, FSB, Banca Centrală și Procuratura Generală și chiar a oferit consultanță biroului de campanie al președintelui Putin. Firma de consultanță care a prestat serviciile în cauză a aparținut anterior unui anume Alexander Romanov, personaj a cărui identitate a rămas un mister până în 2014.
În acel an, un veteran KGB, Andrey Belyaninov, un pic prea dezinhibat de alcool la o petrecere de ziua de naștere, s-a lăsat înregistrat în timp ce își asigura interlocutorii de faptul că Alexander Romanov nu era decât un fost lucrător KGB aflat la post în Germania în aceeași perioadă cu Putin.
O altă legătură cu Putin acelor întâmplate în cazul celor ”Trei Balene” este brokerul vamal condamnat, Andrey Saenko, al cărui avocat a dezvăluit faptul că onorabilul său client servise patria și KGB-ul tot în Germania Democrată și fix alături de Vladimir Putin, Andrey Belyaninov (dezinhibatul care l-a devoalat pe Romanov la ziua de naștere) și Sergey Chemezov (actualul CEO al Rostec – Compania de Stat pentru Asistență la Dezvoltarea, Producția și Exportul de Tehnologie Avansată și Produs Industrial). Mai mult decât atât, după stagiul KGB, Saenko a lucrat din nou cu Chemezov la Biroul de relații economice externe al Departamentului pentru afaceri prezidențiale, exact în perioada în care Putin venise la conducere.
Nu în ultimul rând trebuie amintit faptul că, exact în perioada în care Dosarul celor ”Trei Balene” era investigat, galeriile comerciale Grand, specializate în vânzarea de mobilă, aparțineau unei companii-mamă pe care vechiul coleg de facultate al lui Putin, Ilgam Ragimov, avea să o cumpere în 2008. În anii 2000, compania – mamaă era deținută de un mafiot notoriu, Magomed Khalidov, al cărui nume apare în multe dintre conversațiile interceptate și apoi distruse ”inexplicabil” în cercetarea Dosarului celor ”Trei Balene”. legate de Cazul celor trei balene, dar înregistrările în sine au fost distruse în circumstanțe ciudate. Khalidov avea legături strânse cu elita securității naționale a Rusiei iar fiul său, spre exemplu, locuia în vecinătatea mai multor oficiali de stat, într-o comunitate rezidențială elegantă și exclusivistă, păzite de Serviciul Federal de Protecție.
Otrăvirea lui Yuri Shchekochikhin, sau ce se întâmplă când te pui cu kaghebiștii lui Putin
În ciuda mușamalizării executate sub supravegherea lui Vladimir Putin, dosarul celor ”Trei Balene” a fost urmărit și documentat vreme de trei de către jurnalistul de investigații Yuri Shchekochikhin, care a murit subit, în iulie 2003, anul debutului seriei de crime politice din era Putin, cu foarte puțin timp înainte de pleca în Statele Unite, acolo unde era așteptat de FBI împreună cu rezultatele anchetelor sale jurnalistice pe marginea scandalului de corupție.
Shchekochikhin (foto) și-a început cariera politică în 1990, ca reprezentant în Congresul Deputaților Poporului. El a fost ales în Duma de Stat Rusă candidând din partea liberalilor democrați de la Yabloko în 1995. A fost membru al unui comitet al Dumei pentru problemele privind corupția și expert ONU în probleme de crimă organizate, manifestându-se în același timp extrem de vocat împotriva războaielor cecene, teme extrem de preferate de către Vladimir Putin.
De la începutul anului 1995 Yuri Shchekochikhin a fost autor și gazdă al unui program de jurnalism de investigație numit „Echipa specială” de la ORT, primul canal privat rus de televiziune (deținut atunci de Boris Berezovsky). În octombrie 1995, șefii canalului au închis programul, motivul fiind un episod numit „Pentru patria mamă! Pentru mafie!”, dedicat tocmai războiului cecen. În 2000, pe fondul scandalului Kursk, Shchekochikhin l-a acuzat pe vicepremierul rus Ilya Klebanov că a contribuit la deznodământul tragic, acoperind faptul că Rusia nu avea resursele necesare pentru a încerca salvarea echipajului.
Analiștii estimează faptul că Shchekochikhin a intrat în vizorul lui Putin imediat după venirea acestuia la Krmelin, și în special din 2002, an în care Șchekochikhin devine membru al Comisiei Serghei Kovalev, care a investigat acuzațiile potrivit cărora atentatele din apartamentele moscovite din 1999 nu au fost opera cecenilor ci au fost orchestrate de Serviciul Federal de Securitate Rus (FSB), la indicațiile lui Putin, pentru a genera sprijin popular pentru războiul împotriva Ceceniei.
Răbdarea FSB și a păpușarilor supremi din spatele serviciului pare să fi luat sfârșit în momentul în care jurnalistul a început să investigheze scandalul de corupție al celor ”Trei Balene”, activitățile criminale ale ofițerilor FSB legate de spălarea banilor, documentate în Dosarul ”Banca New York-ului” și acțiunile ilegale ale lui Yevgeny Adamov, fost ministru rus al energiei nucleare.
Cum dosarul de corupție al celor ”Trei Balene” a fost sub controlul personal al președintelui Vladimir Putin, Kremlinul a luat foc în iunie 2003, când Shchekochikhin a contactat FBI și a obținut o viză americană pentru a discuta cazul cu autoritățile SUA.
Execuție în stilul ”Moscova, Lubyanka”
Shchekochikhin a murit brusc la 3 iulie 2003, după o suferință de 16 zile. Se afla într-o călătorie de afaceri la 200 de kilometri de Moscova când s-a îmbolnăvit brusc, având simptome asemănătoare gripei. Potrivit rapoartelor Novaya Gazeta, publicație pentru care lucra, Shchekochikhin s-a întors la Moscova cu febră, dureri în gât, dureri și senzație de arsură pe tot corpul. Deși medicii l-au diagnosticat cu o infecție virală respiratorie acută, starea sa de sănătate a scăzut rapid în următoarele câteva zile, organele sale cedând unul câte unul. În ultimele zile, pielea a început pur și simplu să se exfolieze, părul căzându-i în totalitate, cronologia fiind tipică unei otrăviri cu substanță radioactivă.
Cum tratamentul medical al lui Shchekochikhin și autopsia au avut loc la Spitalul Clinic Central, strict controlat de Serviciul Federal de Securitate din Rusia, deoarece tratează oficiali ruși de rang înalt, medicii au declara oficial că opozantul lui Putin a murit de sindromul alergic Lyell alergic. Rudelor sale li s-a refuzat însă un raport medical oficial despre cauza bolii sale și li s-a interzis să ia specimene din țesuturile sale pentru o investigație medicală independentă. Acest lucru a provocat speculații pe scară largă cu privire la cauza morții sale, mai ales că un alt membru al comisiei Kovalev, Serghei Iușenkov, a fost asasinat în același an, iar consilierul juridic și investigatorul comisiei, Mihail Trepașkin, au fost arestați de către Autoritățile ruse.
Una peste alta, însă, similaritățile între otrăvirile lui Shchekochikhin, Alexander Litvinenko și Roman Tsepov, fostul bodyguard al președintelui Vladimir Putin, sunt ostentative, toate cele trei cazuri de otrăvire fiind unite nu numai de tabloul clinic, care este identic chiar și din punct de vedere al detaliilor, dar și prin faptul că urmele otrăvitorilor indică în mod clar o singură adresă: Moscova, Lubyanka.
(Va urma)
