EXCLUSIV R.Moldova: continuatoarea sistemului administrativ ruso-sovietic! Ruina, furturile și minciuna statului rusofil moldovenist (I)

Cuvânt înainte

Toate guvernările de la Chișinău, din 1994 până în prezent, au folosit în mod perfid puterea și instituțiile statului pentru a compromite Mișcarea de Eliberare Națională (1986-1992) și Primul Parlament (1990-1994), iar în aprilie 2009, sculele românofobilor Voronin-Dodon-Marian Lupu au dat foc Declarației de Independență din 27 august 1991 față de Rusia imperială, cu scopul de a șterge din memoria colectivă mișcarea populară și intelectuală, care avea drept scop final, înlăturarea uriașei nedreptăți istorice de la 28 iunie 1940 și reîntregirea României.

Refuz să mai tac, refuz să închid ochii la ceea ce fac „ai noștri”, refuz să mai cred că profitorii din Parlamentul de la Chișinău, care se prezintă „mari români”, încă de pe când erau turnători la KGB-ul sovietic, vor face ceva, în afară de demagogie, la eradicarea propagandei rusești și a românofobiei. 

Voi îndrăzni, în câteva materiale, să abordez cele mai stringente și întârziate probleme ale societății românești din stânga Prutului, care generează sărăcia, românofobia și lipsa de perspectivă, la fel, mă voi referi la mediocritățile monumentale cu titulatura de „experți” de la București tip Iulian Chifu sau Adrian Dupu, la spălătoria de bani românești, la paravanul-parodie întitulat Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova, la ipocrizia clasei politice de la Chișinău și București și la planul perfid al politicienilor din ambele state de a curma procesele firești de reîntregire a poporului român.

Administrația moldovenească, o clonă a modelului ruso-sovietic 

Declarația de Independență a Republicii Moldova din 27 august 1991 urmărea, cel puțin, trei obiective de bază:

- Abandonarea imperiului ruso-sovietic;

- Tăierea definitivă a cordonului ombilical imperial, prin care s-au impus sistemul politico-ideologic, sistemul economic, sistemul administrativ, sistemul judiciar, etc., după modelul metropolei;

- Lichidarea consecințelor odiosului pact Ribbentrop-Molotov și reîntoarcerea Basarabiei în „spațiul istoric și etnic” din care a fost smulsă la 28 iunie 1940.

Au fost, oare, atinse primele două obiective, care nu cereau implicații internaționale? În continuare, analizele și abordările mele vor viza doar obiectivele unul și doi. La întrebarea de mai sus, răspunsul sintetic ar fi următorul: 

- De jure, Republica Moldova este stat independent, dar, de facto, Rusia își păstrează în întregime controlul asupra acestui teritoriu;

- Esența a două sisteme a rămas intactă – cel administrativ și cel al procuraturii (avem o procuratură de tip sovietic), fără a lua în calcul prezența masivă a televiziunilor rusești, care păstrează deopotrivă un mediu lingvistic rusesc și ideologia de apartenență a moldovenilor la „lumea rusă” (russkii mir).

Reforma teritorial-administrativă din 1998 a sfârșit cu „strangularea” ei de către regimul comunist, reîntors in corpore la putere în anul 2001 și, printre primele acțiuni politice, revenirea la raioanele rusești. De altfel, pentru această reformă, Uniunea Europeană a oferit 60 mln. $!

Revin la acest subiect esențial, deoarece în 1998 dețineam funcția de viceprim-ministru și am contribuit în mod direct la elaborarea și promovarea Legii cu privire la reforma teritorial-administrativă. Împreună cu un grup restrâns de deputați români, speram că vom scăpa pentru totdeauna de sistemul administrativ rusesc, de standardele și terminologia rusească. 

Astăzi, populația Republicii Moldova (fără Transnistria) constituie 2 597,1 mii persoane, care locuiesc în 1682 localități. Teritoriul este fragmentat în 896 autorități publice de nivelul I (orașe, sate, comune și municipii) și 35 autorități publice locale de nivelul II (32 raioane, mun. Chișinău și Bălți, unitatea teritorială autonomă Găgăuzia). 

O treime din numărul unităților de nivelul I (primării) au mai puțin de 1500 locuitori. Circa 89% au mai puțin de 5000 de locuitori. Analiza demonstrează o dependență pronunțată a acestor primării de subvențiile Bugetului de stat. Ele nu sunt capabile să asigure nici salariul funcționarilor! Capacitatea fiscală este una derizorie, iar cheltuielile administrative depășesc cu mult sumele acumulate din impozitele locale. Aceste primării se confruntă cu un șir de probleme – legătura inevitabilă cu partidul de guvernământ, indiferent de apartenența partinică, nivel scăzut de prestare a serviciilor publice de bază, ineficiență economică, costuri administrative ridicate, capacitate administrativă, fiscală și instituțională redusă.

Doar 10% din unitățile de nivelul I își pot acoperi cheltuielile administrative din contul veniturilor proprii! 

Pentru comparație, România, la o populație de 22 milioane de persoane și 13 285 sate, are 2861 comune și 41 de județe. 

Slovenia, cu o populație de două milioane persoane, are 212 comune, fără autorități publice de nivelul II (județe)!

Lituania, la o populație de 2 milioane 900 mii persoane, are doar 60 comune! Județele au fost desființate în 2010.

Întrebare de milioane: De ce se păstrează intact sistemul administrativ-teritorial ruso-sovietic? De ce guvernările, așa-zise pro-europene, nu promovează reforma teritorial-administrativă nici după 20 de ani?

Ce ar aduce un sistem administrativ similar cu cel din România și Europa?

- Autonomie locală adevărată;

- Primării autonome, capabile să-și asigure toate cheltuielile;

- Spitale județene performante;

- Licee județene de valoare;

- Descentralizarea finanțelor publice;

- Administrații locale de calitate;

- Reducerea drastică a cheltuielilor bugetare pentru întreținerea primăriilor;

- Dezvoltarea urbanistică a minimum 7-8 centre regionale;

Aceste provocări subliniază importanța unei reforme administrativ-teritoriale.

Periodic, ni se aduce la cunoștință că încă o comună din Republica Moldova s-a înfrățit cu una din România. Ar fi de aplaudat, dacă nu am cunoaște ce se ascunde în spatele acestei „înfrățiri” – cele 5% din bugetul primăriei din România, care pot fi transferați în bugetul primăriei înfrățite. 

Recent, la Sibiu, România, a avut loc sesiunea Adunării Generală a Consiliului Autorităților Locale din România și Republica Moldova. 

Toate bune până la Rezoluția adoptată. Esența acestei sesiuni se conține în punctul 4! 

”Crearea unui fond special de dezvoltare și susținere a colectivităților locale din R. Moldova prin concentrarea finanțărilor europene și românești, cu simplificarea și uniformizarea procedurilor de accesare a fondurilor, respectiv cu realizarea unei gestiuni autonome a acestui fond care să asigure acces egal, apolitic și transparent pentru fiecare comunitate locală; toate acestea să se realizeze numai prin organisme instituite pe principii de paritate, între reprezentanții autorităților administrației publice centrale, locale, structurile asociative ale APL și Consiliului Autorităților Locale din România și R. Moldova”.

Portalul Podul.ro vine și cu explicația:

„Vă traducem noi din limba de lemn: se urmărește crearea unui Fond românesc (garnisit și cu bani europeni) destinat primăriilor neromânești și moldoveniste din gubernia de pe malul Bâcului. Remarcați că e vorba și de o ‹simplificare› a accesului la fonduri.

Pentru neofiți, atragem atenția că acest CALM – adică Congresul Autorităților Locale din R. Moldova – a confiscat, încă din 2010-2011, vocea autorităților locale și a început să vorbească, să se poziționeze și să decidă în locul lor. De ani de zile nu se mai vorbește despre Administrația Publică Locală (APL), ci doar despre CALM, care a devenit căpușa, profitoarea APL. De asemenea, CALM a monopolizat relațiile externe ale autorităților publice locale, mai cu seamă relația cu autoritățile similare din România”.

Dincolo de suspiciunile cu privire la cheltuirea acestor bani, deranjează ceva substanțial. Au revenit la originile lor românești cei care locuiesc în Republica Moldova și beneficiază de milioanele de lei românești? În cele 900 de localități rurale, în care România a reparat grădinițele, s-a mărit numărul adepților revenirii ACASĂ a Basarabiei? 

Încă o întrebare-cheie care îi frământă pe mulți români basarabeni: Nu susține oare România un stat rusofil și antiromânesc?

Lumea normală din stânga Prutului cere ca, dincolo de rapoartele fictive și tendențioase prezentate de „experți” gen Iulian Chifu sau Adrian Dupu, prima condiție care ar trebui să fie impusă de către România, atunci când oferă ajutor frățesc guvernelor de la Chișinău, este reforma teritorial-administrativă. 

În loc de concluzie

- Sistemul administrativ din Republica Moldova este unul străin, ideologic și falimentar, iar Congresul Autorităților Locale din Moldova (CALM) umblă doar după bani nemunciți, ba la Guvern, ba în România, ba la Uniunea Europeană; 

- Deocamdată banii din România nu înlătură românofobia din mentalul populației îndoctrinate de propaganda rusească, nu situează  cele două state românești pe aceeași platformă, nu apropie ziua revenirii ACASĂ a Basarabiei;

- Orice studiu sociologic obiectiv ar scoate la suprafață românofobia comunităților  locale și ar aduce probe incontestabile că vârfuri ale clasei politice de la București, călăuzită de directivele axei Cotroceni-Berlin-Moscova, subvenționează în stil kominternist, în stânga Prutului, un stat antiromânesc, evident, din banii poporului român.La comanda cui se alocă la Chișinău sute de milioane de euro, ca românii din cele două state să stea despărțiți, în continuare? (Despre acest subiect – întreținerea statului antiromânesc din banii poporului român – o să vorbesc într-un articol separat).

P.S. Despre interesele ascunse și cine se împotrivește din răsputeri reformei teritorial-administrative din Republica Moldova, într-o analiză ulterioară.

(Domnul Valentin Dolganiuc este analist politic, fost deputat în Primul Parlament și în următoarele două legislaturi, semnatar al Declarației de Independență și fost viceprim-ministru al R.Moldova).