"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Podul.ro a vizitat sâmbătă, din nou, închisoarea comunistă de exterminare de la Rîmnicu Sărat, unde a fost martirizat, printre mulți alții, și fruntașul țărănist Ion Mihalache, în chinuri groaznice. Am vizitat-o neconvențional, desigur, fiindcă de porțile locației atârnă lacăte grele, de ani de zile, și sunt montate camere se supraveghere, deși cel mai mare pericol și dușman al clădirii este chiar conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în persoana junei Alexandra Toader.
În deplină cunoștință de cauză, numita Alexandra Toader a refuzat în mod constant să aloce fondurile necesare consolidării și renovării clădirii. Mai mult chiar, tot în deplină cunoștință de cauză, aceeași Alexandra Toader lasă închisoarea fără acoperiș, de mai bine de un an și jumătate, acesta fiind smuls de o furtună la începutul anului trecut. Închipuiți-vă că deși cunoaște prea bine situația, clădirea de patrimoniu aflându-se în administrația IICCMER, Alexandra Toader nu a luat nici măcar minima măsură de a acoperi cu o folie acoperișul fostei închisori. Asta spune totul despre mandatul acestei incompetente.
Fostul penitenciar comunist de la Rîmnicu Sărat (supranumit Închisoarea Tăcerii) ar fi trebuit să fie renovat și transformat în Memorial al Victimelor Comunismului de ani și ani de zile, acest obiectiv fiind stipulat și asumat oficial în statutul IICCMER. Amintim că în 2021 penitenciarul împlinește 120 de ani de existență, ceea ce face ca actuala situație să fie și mai sinistră. Această clădire de patrimoniu are o însemnătate aparte pentru memoria rezistenței anticomuniste. Ipocrizia și indiferența Alexandrei Toader sunt cu atât mai scandaloase cu cât aceasta a și venit într-o vizită ceaușistă la Rîmnicu Sărat (cu poze și articole aranjate în presă și cu făcut curățenie pe un traseu prestabilit) la începutul lui martie, când a anunțat printre ruine că va ”urgenta” reabilitarea clădirii – detalii AICI și AICI. Nu a făcut și nici nu face absolut nimic! Starea clădirii degenerează de la o zi la alta și e deja toamnă, au reînceput ploile.
Cum s-a ajuns aici?
Renovarea (care trebuia finalizată acum un deceniu) a fost pornită chiar de istoricul-politruc Andrei Muraru, fost șef al IICCMER, cărător de genți al pușcăriașului liberal Relu Fenechiu, fost consilier al președintelui Klaus Iohannis și, mai nou, ditamai ambasadorul României în SUA, din rațiuni care depășesc orice bun simț și competențe.
A se nota că Andrei Muraru este, în realitate, principalul responsabil al tărăgănării renovării de la Rîmnicu Sărat, deoarece toate procedurile (mai cu seamă cele financiare) au fost făcute pe genunchi, cu incompetență, și ridică numeroase semne de întrebare în ceea ce privește cheltuirea banului public. Acesta e motivul pentru care avertizăm că ancheta administrativă privind un prejudiciu de peste 1,8 milioane de lei ar trebui să înceapă chiar cu Andrei Muraru.
Să nu uităm un aspect esențial: Alexandra Toader (poreclită ”Tovarășa comisar” în IICCMER) este vechea pupilă ieșeană a ieșeanului Andrei Muraru, întreaga ei carieră datorându-se acestuia.
E de ajuns să trecem succint în revistă câteva nume ale găștii de impostori cu agendă subterană care o susține pe Alexandra Toader no matter what, fiindcă așa-i în gașcă, pentru a realiza cu cine avem de-a face – pe un loc fruntaș se află Alexandru Muraru, fratele geamăn al lui Andrei Muraru, cel care a postat tancuri rusești și veterani sovietici, pe Facebook, cu sigla Guvernului, din postura de reprezentant special al Guvernului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei! Frații Muraru (via Alexandru Florian, Florin Cîțu și Klaus Iohannis) sunt răspunzători pentru mizerabila și brutala demitere a domnului Octav Bjoza, președintele AFDPR, din funcția de secretar de stat pentru problemele foștilor deținuți politici. Tot ei sunt responsabilii morali pentru marile probleme de sănătate pe care le are astăzi domnul Bjoza.
În aceeași gașcă activează istoricul hipsterilor leftarzi, Mădălin Hodor, cel care i-a înjurat incalificabil pe studenții zdrobiți în cadrul Experimentului Pitești, dar iată că e înșurubat în continuare la CNSAS, o instituție reparatorie, fiind remunerat cu bani publici, în timp ce pe Facebook e agent electoral, când al USR PLUS (adică ”centru dreapta modern”), când al lui Florin Cîțu, fiindcă știe că de acolo poate să-i cadă ceva. Așadar, de notat că, în timp ce primește bani publici de la o instituție ce se ocupă de recuperarea memoriei victimelor comunismului, Hodor înjură foști deținuți politici și nu-l interesează deloc ce au aceștia de spus, poate și fiindcă el reduce istoria la actul oficial al Securității.
Tot acolo îl veți remarca, firește, pe Mihai Demetriade, cel care a fost în stare să scrie și să insiste că ceea ce în genere numim Experimentul Pitești ar fi fost comandat de… Horia Sima, din străinătate, pentru, țineți-vă bine, a compromite regimul comunist din România. Aceasta este teza mizerabilă și mincinoasă a Securității genocidare, teză destructurată de toate studiile existente. Să nu uităm, așadar, la ce e în stare să se dedea Demetriade, dar și faptul că acest individ este plătit în continuare cu bani publici, la CNSAS, deși fișa postului său e, în realitate, terorismul ”istoric”.
Având în vedere cele de mai sus, nu-i de mirare că Alexandra Toader i-a alungat abuziv din IICCMER pe istoricii și arheologii Gheorghe Petrov și Marius Oprea, și nici că aceeași Alexandra Toader pune punct proiectelor Institutului vizând căutarea rămășițelor martirilor anticomuniști în timp ce-i ignoră cu obrăznicie pe foștii deținuți politici încă în viață.
În această ordine de idei, prăbușirea penitenciarului comunist de la Rîmnicu Sărat comportă o viziune de ansamblu. Oare cum este posibil să ocupi funcția de șefă a IICCMER și să lași Închisoarea Tăcerii fără acoperiș mai bine de un an și jumătate de zile, fără să faci nici măcar minimul efort de a solicita acoperirea acesteia cu o folie?
