Prigoana fără sfârșit. Cum batjocorește IICCMER trupurile ucise în chinuri ale martirilor anticomuniști

Cine știe câte sute sau mii de trupuri ucise în chinuri stau nedescoperite și necinstite. Orice zi trecută înseamnă pentru noi o zi iremediabil pierdută. 

Martorii direcți, contemporani cu vremurile trecute, au plecat deja sau mai au puțin până părăsesc această lume, scăzându-ne considerabil șansele de a mai afla și recupera informații care să ne poată ajuta și conduce la descoperirea locurilor ascunse unde osemintele acestor victime încă mai zac în uitare și nepăsare. 

În tot acest timp, o importantă instituție a statului care avea între obiectivele sale principale de activitate astfel de investigații, din pricina unor ordine venite de la oameni fără Dumnezeu, a renunțat să mai acorde atenția cuvenită principalei sale meniri pentru care a fost creată, devenind o simplă feudă neproductivă, întreținută de la bugetul Țării. 

Noi, cei care am fost ani de zile acolo și care am dus în spate această muncă titanică, am fost nevoiți să părăsim forțat acest cadru instituțional devenit nefrecventabil pentru cei care mai au suflet, onoare și minte, fiind siliți să ne continuăm drumul într-o altă dimensiune. 

Până trece prigoana, ne bazăm pe sprijinul benevol și necondiționat al unor semeni care conștientizează importanța imensă a muncii și misiunii noastre de stingere a rănilor încă sângerânde ale trecutului recent, totodată fiind însă constrânși să înfruntăm și să ne apărăm de răutatea voită a altor semeni, care nu au văzut niciodată cu ochi buni scoaterea adevărului din țărâna bătătorită. 

Doamne Ajută!