Cum a ajuns un partid pro-european, pentru prima dată în istoria Republicii Moldova, să obțină o majoritate absolută în Parlament

Electoratul din Republica Moldova a arătat de ce este capabil atunci când răbdarea îi este pusă la încercare, intrând ca o furtună pe scena politică în ziua alegerilor și făcând ordine într-un mod drastic și fără drept de apel în buletinele de vot pe care se aglomeraseră peste două duzine de partide. Pe 11 iulie, la vederea puhoaielor de oameni care au împresurat secțiile de votare, de acasă și de peste hotare, a existat o senzație acută de personificare a uneia din acele istorii cu Ștefan cel Mare și turcii, în care se complac uneori moldovenii, despre vitejia de care sunt ei capabili atunci când le ajunge cuțitul la os. Am avut confirmarea, la aflarea rezultatelor scrutinului, că asemenea legende nu s-au născut pe teren gol.

Larma supărătoare pe care au produs-o în campania electorală partidele mici și jocurile murdare ale celor care au guvernat până nu demult, i-au întărit pe cei mai mulți alegători în convingerea că pentru a nu greși încă o dată, ca de atâtea ori în trecut, trebuie să se încreadă în PAS, partidul pentru care a garantat însăși președinta Maia Sandu, un simbol al corectitudinii și luptei împotriva corupției. Multe dintre partidele din Republica Moldova fiind percepute în societate, nu fără temei, ca grupuri de crimă organizată, electoratul a avut nevoie să se asigure că formațiunea politică pe care a mizat de această dată, într-o proporție surprinzătoare, va avea în persoana președintei un supervizor care prin autoritatea și poziția sa îi va preveni eventualele derapaje de care, teoretic, nimeni nu este scutit. Instinctiv, societatea a aplicat în raport cu entitățile pe care le-a învestit cu putere acel principiu care asigură funcționarea democrației în lume, check and balances, frână și echilibru.

Mai mult decât atât, fiind o creație a Maiei Sandu și dependent de imaginea și voința ei, s-a subînțeles că PAS va urma întocmai agenda ambițioasă a președintei, pe care aceasta practic a reușit să o convină cu populația în anii din urmă și care corespunde pe deplin așteptărilor cetățenilor. Mai întâi de toate oamenii doresc să li se îmbunătățească condițiile de lucru și de trai, în paralel ei așteptând să fie curmate fraudele prin care se îmbogățesc, în dauna celor mulți, „elitele” politice și administrative. În primele luni de mandat Maia Sandu a arătat că se bucură de mare trecere în Uniunea Europeană, de unde vor veni fondurile necesare ridicării bunăstării populației, și a demonstrat suficient curaj și consecvență în abordarea problemelor din instituțiile „aflate în captivitate”.

Struniți de la distanță de mentorul lor, fruntașii PAS care au reprezentat partidul în dezbaterile publice au avut grijă să fie măsurați în vorbe, având în față, ca exemplu de atitudine greșită, infatuarea fatală de care au dat dovadă în trecut alți lideri pro-europeni. Nu în ultimul rând, tratarea cu atenție și, uneori, evitarea de către PAS a temelor care stârnesc disensiuni în societate l-a făcut acceptabil în zonele electorale care altădată erau inaccesibile partidelor pro-europene. În felul acesta PAS a obținut majoritatea voturilor în zeci de localități dominate în trecut de partidele de stânga.

Propriu-zis, PAS a avut misiunea în această campanie electorală doar să nu greșească, fiind din start beneficiarul unor simpatii pe care le-a acumulat în ultimii ani în timpul bătăliilor pe care le-a purtat cu rivalii săi politici.

La celălalt capăt al spectrului politic, partidele perdante au fost nevoite să-și clameze în permanență principiile, recurgând, unele din ele, la mijloace radicale, fără priză la publicul larg și fiind neconvingătoare din această cauză. Până la urmă, indiferent de valoarea lor și a unora din exponenții lor, ele au fost marginalizate fără cruțare de electorat.

E discutabil dacă, pătrunse în Parlament, garniturile subțiate ale PSRM-PCRM și grupului Șor ar trebui să se creadă la adăpost de urgia poporului. Poate că lor nu le-a venit încă rândul să plătească, mai mult decât politic, pentru faptele celebre comise. Poate că, pentru deplinătatea spectacolului care urmează, socialiștii și oamenii lui Șor au fost menținuți în prim-planul scenei politice ca să fie la vedere atunci când li se va cere socoteală.