Ultimele două săptămâni de campanie electorală, considerate de obicei în măsură să influențeze opțiunile inițiale ale alegătorilor și chiar să fie decisive pentru rezultatul final, se pot dovedi irelevante de această dată, din cauza zgomotului pe care au început să-l producă concurenții marginali.
Ieșirea lor din anonimitat are loc odată cu lansarea dezbaterilor electorale, găzduite de un număr record de 48 de posturi de televiziune (dintre care cel puțin jumătate la Chișinău) și 36 de posturi de radio, la care sunt invitate să-și trimită reprezentanți 22 de partide și blocuri (mai e și un candidat independent) înscrise în cursă. Pe listele acestor partide se regăsesc o puzderie de personaje rău famate: milionari dubioși, foști polițiști și procurori implicați în scheme criminale, un fost demnitar român condamnat definitiv pentru corupție, persoane anchetate pentru deturnare de fonduri și alte fraude, foști miniștri și prim-miniștri cu reputație îndoielnică, agenți de influență ai unor state din regiune, blogheri manevrați din culise, liberali eșuați și socialiști scăpătați, oameni de afaceri din Transnistria, foști lachei ai oligarhului Vladimir Plahotniuc (refugiat de peste doi ani într-o direcție imprecisă) și pur și simplu aventurieri politici, cu ambiții peste posibilitățile pe care le dețin. Mai mult, un întreg partid, care figurează în sondaje pe unul din primele locuri, aparține unuia dintre artizanii fraudei bancare din 2014, Ilan Șor, acesta purtându-i numele, Partidul Șor. Străinii neinițiați în specificul jocurilor politice de la Chișinău se crucesc la vederea acestui haos dizgrațios din politica de pe râul Bâc.
Multe dintre aceste personaje, dacă nu chiar majoritatea, sunt ceea ce în competițiile sportive de alergări se numesc „iepuri”. Rolul acestor „iepuri” este ca pe distanța care trebuie parcursă să intimideze atleții cu șanse la podium, „să scoată sufletul din ei”, prin ruperi de ritm și diverse alte tertipuri.
După cum s-au prezentat până acum „iepurii” din politica moldovenească, misiunea lor ascunsă este să perturbe bunul mers al campaniei și să atace favoriții pro-europeni, pentru a induce în societate o senzație de nesiguranță, neputință și chiar predestinare.
Este clar că acești interpuși fac jocul unor grupuri economice și politice care-i dirijază din umbră și care, poate, își joacă la aceste alegeri, ultima carte. De asemenea – și asta se vede de la o poștă – unii dintre ei servesc interesele unor puteri străine cărora le convine, probabil, ca Republica Moldova să se zbată într-o continuă instabilitate politică. Alții, fiind destul de înstăriți chiar și după declarațiiile lor oficiale de avere, se agită nu neapărat din rațiuni financiare, ci pentru că o justiție corectă, europeană, ar repune pe rol dosarele penale pe care le au la activ, putând să-i lipsească de libertate. Aceasta ar fi pentru ei o motivație suficientă ca să se manifeste în spațiile publice cât mai zgomotos și mai provocator, lansând zvonuri despre politicienii din partidele importante sau avansând scenarii apocaliptice pentru situația în care alegerile parlamentare vor fi câștigate de forțele pro-europene. Registrul lor propagandistic se întinde de la aserțiunea că „toți sunt la fel” până la exacerbarea sentimentului de patriotism local care este opus integrării europene. Un refren cunoscut și prin alte părți, inclusiv în România.
S-a ajuns până la aceea că unul din partidele antrenate peste noapte în competiție a cerut pe un ton ultimativ Comisiei Electorale Centrale să fie înscris pe listele de vot cu abreviatura care-i aparține principalei formațiuni politice pro-europene, PAS, cu scopul clar de a deturna o parte din alegătorii acesteia.
Fenomenul interpușilor politici nu este cu totul inedit în spațiul ex-sovietic, dominat de regimuri autoritare sau chiar dictatoriale, unde a fost testat de-a lungul anilor un întreg arsenal de metode de intimidare a opoziției democratice. Specificul situației din Republica Moldova este că uneori provocatorii de serviciu încearcă să se victimizeze prin a insista să vorbească la dezbaterile televizate în limba rusă și chiar pretind cu aplomb să li se adreseze întrebări în această limbă, în dispreț față de regulamentul emisiunilor și ceilalți concurenți electorali. O asemenea întâmplare a avut loc ieri la Pro TV Chișinău, unde reprezentantul așa-numitului Partid al Regiunilor, Alexandr Kalinin, a făcut scandal în una din pauzele emisiunii la care participa, insultând prezentatoarea și lovind cu o sticlă de apă pereții studioului.
Cu câteva zile mai devreme, un comportament de o manieră similară a avut la TV8 un reprezentant al PSRM, partid aflat într-un puternic recul, Vladimir Odnostalko, care timp de două ore și-a bruiat în permanență interlocutorii, vorbind, spre deosebire de aceștia, exclusiv în limba rusă. O conduită sfidătoare care devine tipică pentru perdanții previzibili ai alegerilor de pe 11 iulie.
Într-o asemenea atmosferă viciată nu e de mirare că temele centrale ale campaniei electorale, cum sunt vectorul geopolitic al Republicii Moldova și lupta cu corupția dispar, înghițite de gălăgia pe care o întrețin în spațiul public partidele marginale. Ceea ce poate să însemne că dezbaterile serioase s-au consumat, în marea lor majoritate. Societatea moldovenească va trebui să aibă răbdarea de a suporta acest spectacol dezagreabil până la urmă, ca o probă de rezistență obligatorie înaintea satisfacției de a vedea eliminate pe 11 iulie de pe scena politică toate rămășițele regimului abuziv care a dominat Republica Moldova în ultimii 6 ani.