"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Nu trece o zi fără ca în spațiul public din Republica Moldova să nu apară informații care-i pun într-o lumină negativă pe socialiști, capul de afiș al flancului stâng politic.
Ultima dezvăluire care-i vizează este furnizată de ziarul german Bild, în ale cărui pagini sunt prezentate detaliile unui plan al Kremlinului de fraudare a alegerilor prezidențiale de anul trecut în favoarea lui Igor Dodon. Având un buget de peste 11 milioane de Euro, diversiunea rusească urmărea, între altele, cumpărarea de voturi și măsluirea rezultatelor prin mituirea unor politicieni și factori decizionali de la Comisia Electorală Centrală. De asemenea, se pregăteau acțiuni propagandistice și subversive de stradă menite să compromită tabăra pro-europeană. Operațiunea a fost dejucată de serviciile speciale moldovenești înainte ca aceasta să fi fost pusă în aplicare, potrivit publicației germane. E plauzibil că beneficiarii de la Chișinău ai acestui plan erau la curent cu ce urma să se întâmple, oricât încearcă acum să retracteze public informațiile apărute.
Caracatița PD-PSRM, din care a făcut parte Dodon, mai întâi ca „lăturaș” și apoi cu pretenții de vioara întâi, reușește tot mai greu să acopere fărădelegile pe care le-a comis în ultimii ani. Zilele trecute a ieșit la iveală și faptul că doi foști miniștri din perioada de „glorie” a lui Dodon, de la Interne și Apărare, au făcut afaceri dubioase cu regimul separatist de peste Nistru, furnizând regiunii un sfert din necesarul de produse petroliere al acesteia.
Cunoscându-se aceste și alte legături subterane ale fostei administrații de la Chișinău cu enclava transnistreană, devine explicabilă demiterea brutală a directorului liceului românesc „Lucian Blaga” de la Tiraspol, Ion Iovcev, de către o interpusă a socialiștilor de la Ministerul Educației. Ion Iovcev este o legendă vie, o fire nobilă, un erou al timpului nostru. Timp de aproape 30 de ani, el a apărat, într-o confruntare inegală cu mașinăria șovină de la Tiraspol, dreptul unui grup mic de copii de a studia în limba lor nativă, limba română. E greu să găsești un simbol mai potrivit pentru rezistența românilor de peste Nistru în fața politicii rusești de deznaționalizare, decât Ion Iovcev. Trebuie să fii tare decăzut din punct de vedere moral și să ai o minte foarte perfidă ca să ridici mâna asupra unui asemenea om și pedagog care și-a dedicat viața unor copii persecutați pe nedrept. Se pare, însă, că domnul Iovcev le stătea ca un os în gât nu numai separatiștilor, care acum probabil jubilează, dar și unor cercuri filo-ruse de la Chișinău, care l-au „pedepsit” pentru poziția sa civică și patriotică pe care nu și-a ascuns-o niciodată. Nu există, însă, indoială că socialiștii vor plăti un preț politic pentru această ieșire răutăcioasă la adresa lui Ion Iovcev.
Faptul că ei nu-și pot reprima, în plină campanie electorală, asemena acțiuni revanșarde care-i descalifică și mai mult, poate însemna că în tabăra lor domnește o stare de încordare crescândă. Au și motive să fie alarmați. Sondajele de opinie, chiar și cele realizate de companiile lor de casă, îi situează sub scorul principalului partid pro-european, PAS, care ar putea beneficia în plus de majoritatea voturilor din diaspora, cifrate la aproximativ 10 procente.
Deși au încercat în ultima vreme, prin intermediul unei campanii de publicitate electorală, să-și spele imaginea de grupare coruptă și oportunistă, socialiștii și sateliții lor de ocazie sunt trădați, după cum se vede, de reflexul lor primar de ură împotriva a ceea ce este românesc și european.
Din această cauză devine tot mai improbabil și succesul încercării de „umanizare” a lui Igor Dodon, devenit un personaj detestabil chiar și în rândul votanților săi tradiționali, prin aducerea alături de el a bătrânului comunist Vladimir Voronin, considerat în anumite cercuri, nu se știe de ce, mai puțin corupt decât ucenicul său.
În această campanie electorală, blocul electoral pe care îl formează cei doi a oscilat în permanență dintr-o extremă în alta, alternând abordările radicale, anti-occidentale, cu cele de concordie socială, reușind astfel nu mai mult decât să transmită în societate mesaje contradictorii. E un semn al unei derute în rândul lor, care nu se știe dacă mai poate fi remediată în cele două săptămâni ce rămân până la alegeri.
