"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
La numai 50 de kilometri de Cluj-Napoca se află „Delta Transilvaniei”, cea de-a doua cea mai mare întindere de stuf din România, după Delta Dunării: stufărișul de la Sic, cu o suprafață de 505 hectare. Turiștii ajunși acolo spun că frumusețea peisajului îți taie răsuflarea, dar majoritatea atrag atenția că podul, turnurile de observare și foișoarele construite cândva pentru a pătrunde cât mai adânc în liniștea naturii sunt adevărate capcane, în stare avansată de degradare, putrezite sau cu scânduri lipsă, la un pas de a se prăbuși, punându-i în pericol pe vizitatori.
De altfel, la fața locului au fost amplasate chiar panouri de avertizare care atrag atenția asupra stării de degradare a pontonului și turnurilor, existând „pericol de accidente”.
Fostul ambasador Ciprian Mihali, în prezent conf. Dr. La Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, a vizitat recent stufărișul, bucurându-se de frumusețea impecabilă a naturii și întristându-se de felul în care este administrat de către autorități acest extraordinar muzeu în aer liber. În contextul prăbușirii minunatei cascade de la Bigăr, prof. Mihali atrage atenția asupra uneia din cele mai mari calamități care duce la pierderea ireparabilă a acestor minunății ale naturii: nepăsarea omului, degradarea constantă a preocupării reale pentru administrarea, întreținerea și protejarea naturii.
Ciprian Mihali: „Cascada Bigăr s-a prăbușit. Unii spun că din cauze naturale, alții spun că din cauza unor exploatări psicicole iresponsabile. Starea de fapt este că o minunăție a naturii din România a dispărut, iar cei care o aveau în grijă nu sunt complet nevinovați.
Leg acest moment de maximă tristețe de modul în care ne administrăm patrimoniul natural. Am vizitat recent un alt loc nemaipomenit, la doar vreo 40 de km de Cluj: stufărișul de la Sic. Drumul până acolo e de basm, iar locul e cu adevărat spectaculos. Dar, asemeni multor locuri de acest fel, este complet neîngrijit, ba mai mult, a devenit un loc cu adevărat periculos.
Pentru că, așa cum penibil recunoaște autoritatea responsabilă cu îngrijirea locului, „starea pontonului și a turnurilor de observare este într-o avansată stare de degradare”. Agenția Naturală de Arii Naturale Protejate, în repetatul ei analfabetism, ne anunță că e pericol de accidentare . Da, are dreptate, „stararea” care se află într-o avansată stare de degradare” este însăși starea relației noastre cu natura. Căci nu doar pontonul și turnurile sunt degradate, ci și responsabilitatea celor care ar trebui să facă în așa fel încât acest pericol să nu existe, reparând pontonul și asigurând zona. Treaba acestei ANANP este ca această „stare de degradare” să nu existe, nu să dea anunțuri prin care își recunoaște incompetența.
Dar, fără nicio surpriză, la fel de degradată este mintea compatrioților noștri care, după ce fumează și beau o doză de bere sau de energizant, evident că o aruncă în stufăriș, plin de deșeuri, căci pentru mulți români natura e doar toaleta lui publică.
Te cuprinde o tristețe nesfârșită când vezi cum ne comportăm cu natura și cu lucrurile frumoase din jurul nostru. Lemne putrezite, foișoare cu scânduri lipsă, care sunt adevărate capcane pentru orice vizitator, într-un loc care ar putea deveni un adevărat muzeu în aer liber al biologiei, un loc de învățare pe viu pentru toți copiii din împrejurimi, un spațiu de destindere și de informare privind ecosistemul fragil din acel loc.
Dar nu, nimic din toate acestea: un vânzător de kürtoskolàcs și un chioșc, în rest, nicio parcare amenajată, niciun loc de trecere securizată a străzii, niște panouri informative primitive, așa arată un loc care, asemeni multora, ar putea fi o referință în materie de turism științific și recreativ, de învățare, dar și un model de protejare a unui biosistem unic în România.
Multă neglijență, multă ignoranță, nicio preocupare (sau una minimală, slab educată) pentru copii, pentru vizitatori, pentru natură, pentru noi înșine până la urmă.
PS: Vă recomand acest video realizat și publicat recent pe youtube, iar mai jos adaug câteva fotografii contrastante: primele două de la intrarea în stufăriș, următoarele făcute de mine în acest cadru cu adevărat excepțional”. (vedeți video la sfârșitul materialului)
Potrivit lectorului universitar din cadrul Facultăţii de Biologie şi Geologie Cluj-Napoca, Alexandru Stermin, membru al Asociaţiei Ecotrasilvania, ce a avut în custodie această zonă până în 2018, chiar dacă nu este vorba de o deltă formată de un râu care se varsă în mare, "delta" din Transilvania are câteva caracteristici care justifică această denumire, printre care o zonă întinsă de stufăriş şi un lac pe care se formează plaurii - insule plutitoare de stuf ce se mai regăsesc doar în Delta Dunării.
„Stufărişul de la Sic este arie protejată cu caracter zoologic-ornitologic, obiectivul principal de conservare este reprezentat de întinsele stufărişuri care constituie habitatul optim pentru multe specii de păsări clocitoare şi migratoare. Suprafaţa rezervaţiei este de 505 ha, din care cea mai mare parte este ocupată de stuful care se întinde ca un masiv compact pe Valea Coastei şi Sicului. Acest masiv de stuf este al doilea ca suprafaţă în România după Delta Dunării şi reprezintă un rest aproape nealterat de om al întinselor zone umede care au existat până la începutul secolului trecut în mai multe locuri din Transilvania. Aici cuibăresc mai multe specii de raţe, lişiţe, găinuşe de baltă, stârci, păsări prădătoare sau lăcari", a precizat, pentru AGERPRES, Alexandru Stermin.
Potrivit acestuia, stufărişul este extrem de important pentru speciile de pasari care cuibăresc habitate cu zone extinse de stuf, precum buhaiul de baltă şi eretele de stuf, habitate de acest tip dispărând din Europa, din cauza fragmentarii zonelor umede, în urma extinderii agriculturii.
„Stufărişul de la Sic mai este important şi prin faptul că reprezintă un punct esenţial în ruta de migraţie a păsărilor. În zborul lor de migraţie multe se adăpostesc şi se hrănesc aici, în mijlocul stufului, unde condiţiile sunt mai prielnice şi se simt mai protejate", a adăugat profesorul Stermin.
Deltatransilvaniei.ro: „Rezervația naturală complexă Stufărișurile de la Sic cuprinde stufărișuri, sărături, pajiști stepice, pajiști umede și păduri, formând un mozaic de ecosisteme ce susține o biodiversitate deosebită. Stufărișul compact de pe Valea Coastei și Valea Sicului reprezintă masivul de stuf cu suprafața cea mai mare din România, după Delta Dunării,
care constituie habitatul optim pentru multe specii de păsări clocitoare şi migratoare, cum sunt: egreta mare (Egretta alba), egreta mică (Egretta garzetta), crestețul pestriț (Porzana porzana), crestețul cenușiu (Porzana parva), eretele de stuf (Circus aeruginosus), eretele vânăt (Circus cyaneus), barza albă (Ciconia ciconia), stârcul pitic (Ixobrychus minutus), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), chirighiță cu obraji albi (Chlidonias hybridus), fâsa de câmp (Anthus campestris), ciocârlia de pădure (Lullula arborea), sfrânciocul roșiatic (Lanius colluriu), sfrânciocul cu frunte neagră (Lanius minor), dar și ciocănitori, silvii, grelușei, lăcari, pițigoi de stuf, caprimulg sau huhurez mare (Strix uralensis). Tot aici pot fi întâlniți rădașca (Lucanus cervus) și cărăbușul cu corn (Bolbelasmus unicornis) dintre coleoptere, sau buhaiul de baltă cu burtă galbenă (Bombina variegata) și tritonul cu creastă (Triturus cristatus) dintre amfibieni.
Stufărișul de la Sic este arie naturală protejată din anul 1974, când prin Decizia nr. 686 din 26.12.1974 a fost instituită Rezervația Naturală „Stufărișurile de la Sic” cu o suprafață de doar 2 ha. Prin Legea 5/2000 a devenit rezervație naturală de interes național, iar în anul 2002 Consiliul Local al comunei Sic, prin Decizia nr. 37/2002, a declarat întregul masiv de stuf de pe Valea Sântejude, împreuna cu Valea Păstăraia, ca zonă protejată, cu statut de rezervație naturală de interes local. Prin H.G. 2151/2004 suprafața rezervației naturale „Stufărișurile de la Sic” a fost extinsă la 505 ha.
Rezervația naturală Stufărișurile de la Sic se află în partea nord-estică a județului Cluj, la circa 60 km de Cluj-Napoca, la sud-est de localitatea Sic, și se poate ajunge aici pe drumul județean 109D”.
FOTO: Ciprian Mihali/ Facebook, Sebi Berindean/Facebook
Vedeți video 1:
Vedeți video 2:
