Supărați că UE vrea să ajute Republica Moldova, socialiștii se răzbună pe cetățenii din Diasporă

După vestea nimicitoare despre planul de 600 de milioane de Euro al Uniunii Europene de redresare economică a Republicii Moldova, PSRM contraatacă prin oamenii săi de la Comisia Electorală Centrală, care a plafonat numărul de secții de votare de peste hotare la nivelul celui de la alegerile prezidențiale, 139. Ministerul de Externe ceruse deschiderea a 162 de secții, pentru a preveni anomalia din ultimii ani, când numeroși cetățeni moldoveni n-au reușit să voteze din cauza numărului limitat al acestora.

Socialiștii, împreună cu noii lor tovarăși de drum, comuniștii lui Voronin, sunt însă preocupați să prevină votul masiv din diasporă, care le este ostil într-o proporție covârșitoare. În turul doi al scrutinului prezidențial, străinătatea a furnizat un număr record de 250 de mii de voturi, din care doar 8 procente, acumulate preponderent în Rusia, au fost pentru candidatul Igor Dodon. Este posibil ca mobilizarea fără precedent de atunci a diasporei să fi fost determinată și de atitudinea disprețuitoare a lui Dodon față de moldovenii stabiliți peste hotare, pe care i-a numit la un moment dat „electorat paralel”.

E de așteptat ca încercarea pro-rușilor de a-i ține la distanță de procesul electoral să stârnească din nou în rândul acestora o reacție de îndârjire. Chiar dacă decizia CEC ar putea fi anulată de instanțele judecătorești, unde a fost contestată imediat de câteva partide pro-europene, numele „binefăcătorilor” va fi ținut minte. De ce atunci insistă socialiștii și comuniștii să se războiască din nou cu potențialii lor alegători?

Poate e prea mult să li se ceară să fie cumpătați după lovitura năpraznică pe care le-a pricinuit-o anunțul despre ajutorul de 600 de milioane al UE, care aproape le anulează strategia de campanie, construită pe denigrarea Occidentului. Practic, prin propaganda sa anti-occidentală, blocul PSRM-PCRM s-a pomenit că le cere cetățenilor să refuze o mulțime de bani doar din rațiuni ideologice, în dauna refacerii infrastructurii și a economiei secătuite de pandemie. După ce anul trecut Dodon a încercat să-și momească alegătorii cu un împrumut de 200 de milioane de dolari, necontractat până la urmă, din Federația Rusă, acum el trebuie să le explice de ce materialismul dialectic nu le-ar permite să accepte o sumă de trei ori mai mare, pe care, pe deasupra, nici nu vor trebui să o returneze.

Nimerind în această capcană conceptuală, blocul PSRM-PCRM se vede nevoit să întreprindă orice pentru a-și echilibra cumva situația. Dodon, în mod special, mai are la îndemână destule instrumente administrative, sub forma unor oameni plantați în poziții-cheie, pe care nu ezită să-i folosească pentru a demonstra că nu este încă definitiv căzut la pământ și că nu se va preda fără luptă. Renunțând, se pare, să mai conteze pe electoratul neutru și pragmatic, căruia nu poate să-i ofere nicio perspectivă palpabilă, socialiștii și comuniștii se concentrează pe alegătorii cu vederi euroasiatice, pe care îi dispută cu alte partide de factură neo-sovietică sau oligarhică, cum ar fi partidul lui Renato Usatîi sau Partidul Șor. În această categorie se încadrează și votanții din Transnistria, cărora CEC le-a îmbunătățit condițiile de votare. Potențialul electoratului din enclava separatistă este departe de a fi fost valorificat. 20-30 de mii de voturi, câte se înregistrează de obicei la secțiile amplasate de-a lungul râului Nistru, pe malul drept, nu reprezintă decât într-o mică măsură cele aproximativ 300 de mii de persoane din regiune care dețin cetățenia moldovenească.

Nu în ultimul rând, sunetele de potență politică pe care le scot socialiștii, împinși din spate de partenerii lor invizibili, sunt destinate oamenilor din sistem, care, potrivit planului, trebuie ținuți în priză pentru a se putea conta pe ei în campania electorală și în ziua alegerilor.

Temerile lor nu sunt fără temei. Înțelegând de unde bate vântul, tot mai mulți demnitari și funcționari care au făcut parte din administrația lui Dodon, caută în prezent să se disocieze de el și să se alipească la noua guvernare care începe să se profileze. Asemenea mișcare oportunistă de trupe e una din cele mai grăitoare dovezi că în Republica Moldova se pregătește o schimbare politică.