"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Cea mai mare agenție de știri din Rusia, RIA Novosti, a publicat de curând un articol în care sunt prezentate lagărele de concentrare (a se citi de exterminare) sovietice exact ca în anii '30 – ”tabere de muncă” unde oamenii aveau un trai decent muncind în folosul țării, chiar un trai mai bun decât aveau acasă mulți dintre cei închiși.
De fapt, articolul susține propagandistic o propunere recentă pentru folosirea condamnaților din penitenciare la munca pe șantiere sau unde ar mai fi nevoie de ei, dar, în context, face și o puțin spus sinistră apologie a Gulagului, deși Gulagul a reprezentat un motor principal al amplului genocid săvârșit de Rusia sovietică – detalii AICI.
Iată, mai exact, ce spune articolul publicat de agenția de știri a statului rus:
„Inițiativa Serviciului Federal al Penitenciarelor de a folosi munca cetățenilor închiși la șantierele de construcții a provocat un val previzibil de ură din partea ‹comunității democratice›. Asta, spun ei, ar fi un Gulag nou, sau chiar mai rău. Să aruncăm mai întâi o privire asupra vechilor tabere de munca. ‹Arhipelagul› – contrar miturilor impuse nouă – era vast și variat. Au existat tabere cu condiții sincer proaste dar au existat și cele cu ‹conținut exemplar›, așa cum se spune. (...) Nu trebuie să uităm care era nivelul general de viață din Rusia sovietică după războiul civil.
Pentru intelectualii din capitală, pentru foștii negustori și kulaci, paturile taberelor de muncă erau adesea un coșmar, dar pentru țăranul sărac, pentru lumpenul urban, pentru copilul de pe stradă – oameni care au făcut foamea literalmente toată viața – lagărul de muncă le-a oferit hrană de trei ori pe zi, locuințe calde și un fel de ajutor medical. (...)
Era o viață mai mult sau mai puțin normală în comparație cu condițiile dure în care au supraviețuit săracii de atunci. Pe șantierele de construcții ale secolului trecut fostul criminal a primit o profesie bună, foarte plătită, care era atât de solicitată în timpul industrializării. Da, pentru elite gulagul a reprezentat un contrast neplăcut cu Astoria și Metropol, dar pentru sute de mii de oameni obișnuiți a devenit – oricât de paradoxal ar părea – un ascendent social. (...) Profesia muncitoarească a devenit principalul mijloc de socializare de succes după executarea pedepsei. A fost un adevărat ‹început în viață›. A permis fostului element criminal să intre în rândul cetățenilor care respectă legea (...).
Neajunsurile și abuzurile din sistemul lagărelor de muncă au fost bine documentate, criticate și denunțate. Și pe bună dreptate – țara ar trebui să aibă grijă de cetățenii săi. În niciun caz nu ar trebui să luăm un exemplu de la partenerii noștri americani, al căror sistem de închisori private au înflorit în ultimele decenii”...
De remarcat mincinuna odioasă că Gulagul ar fi fost ”un ascensor social” pentru... țărani, categorie socială care a fost zdrobită și călcată în picioare de comuniști, fiind urâți visceral încă de la criminalul Lenin citire. Adevărul nud despre Gulag îl veți găsi în mărturiile lui Varlam Șalamov (printre alții): scopul final al Gulagului a fost lichidarea fizică a milioane și milioane de oameni, în chinuri și în cele mai inumane condiții.
Publicistul Nikolay Podosokorsky a scris, legat de acest articol:
„Recent, un membru al Camerei Publice a Federației Ruse, Maria Butina, a comparat colonia în care se află prizonierul politic Alexei Navalny cu o tabără școlară, menționând condițiile excelente pe care le au acolo condamnații. Această putere nu are pentru noi, în general, alte ascensoare sociale, decât Gulagul. Și este de remarcat faptul că astfel de materiale din mass-media de stat sunt contrazise de șeful Serviciului Penitenciar Federal, care consideră că propunerea sa de a folosi munca forțată a deținuților pe marile șantiere ale putinismului nu are nicio legătură cu Gulagul sovietic. Are, are – strigă propagandiștii, descriind deliciile vieții de tabără...”.
O personalitate publică din Rusia, Vera Afanasyeva, a remarcat cu maxim sarcasm menționarea restaurantelor Astoria și Metropol în articolul care laudă Gulagul:
„În timp ce dormeam, a sosit un imn spre gloria Gulagului. Aparent, împușcarea a reprezentat un contrast neplăcut cu Astoria și Metropol, dar pentru sute de mii a devenit un ascensor social – din URSS direct la cer. Nu, articolul nu a fost scris în 1937, ci în 2021”.
Jurnalistul Kirill Shulika spune, referitor la articolul publicat de agenția de știri a statului rus:
”În principiu, un eveniment mult așteptat – propaganda rusă a început să declare că Gulagul nu era atât de rău, ceea ce înseamnă că oficialii vor începe în curând să vorbească despre același lucru”.
Cât privește glorificarea trecutului sovietic, pentru a face revenirea la un mod de viață similar mai ușor de acceptat, putem spune că asta e doar o problemă a rușilor. Numai că, surpriză maximă, și la noi un demnitar din partidul de guvernământ, deputatul PNL Alexandru Muraru (foto jos), reprezentant special al Guvernului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei, a postat pe pagina sa de Facebook, în deplină cunoștință de cauză, o imagine pentru cinstirea ostașului sovietic – detalii AICI, AICI, AICI și AICI.
Diferența față de ce e în Rusia e că dacă acolo promovarea trecutului sovietic e încă obiectul disputelor din lumea politică și din presă, la noi, cu excepția noastră, a celor de la Podul.ro, a tăcut toată lumea în fața acestui afront adus martirilor și veteranilor noștri dar și tuturor victimelor armatei sovietice.
