Pericolul izbucnirii unui război civil în Franța. Militarii activi, avertisment pentru Macron

După scrisoarea deschisă trimisă guvernanților de la Paris, la sfârșitul lunii aprilie, de către cei 1000 de ofițeri superiori francezi pensionați ori aflați către sfârșitul carierei militare, în care se trăgea un semnal foarte serios de alarmă privind ascensiunea periculoasă a islamismului în societatea franceză, ceea ce ar putea duce la un război civil, altă scrisoare deschisă, prin care se avertizează despre amenințarea războiului civil din Franța a fost publicată duminică în publicația de dreapta Valeurs Actuelles.  

Noua scrisoare, care acuză din nou președinția și guvernul francez de acordarea prea multor concesii islamismului, este scrisă de militari care nu și-au făcut cunoscute numele de această dată, dar care se descriu ca făcând parte dintr-o generație mai tânără de soldați care au luptat în țări ca Afganistan, Mali și Republica Centrafricană, ori au participat la operațiunile interne antiteroriste.  

Valeurs Actuelles a anunțat că, până acum, 229 431 de persoane au semnat pentru susținerea apelului militarilor francezi, care deplâng situația actuală a țării pentru ai cărei cetățeni au slujit în armată. Noua scrisoare critică dur și răspunsul guvernului francez dat veteranilor care au semnat scrisoarea de luna trecută: "ei au luptat pentru ca voi să permiteți Franței să devină un stat eșuat?".

Militarii francezi acuză starea actuală din țara lor, plină de cartiere musulmane în care autoritățile nu mai au niciun control, după mulți ani în care atentatele săvârșite de islamiști au însângerat și îngrozit Franța, ultimul fiind cel al profesorului Samuel Paty, decapitat de un extremist cecen.  

Pe de altă parte, inițiativa de anul acesta a statului francez prin care se dorește sancționarea separatismului musulmanilor și oprirea propagandei extremiste islamice s-a lovit de criticile dure ale stângii franceze și de reacția unor state ca Turcia sau Pakistanul, care acuză "islamofobia" actualei conduceri politice de la Paris.  

Militarii considera însă că e prea puțin și foarte târziu ce încearcă să facă acum statul francez în apărarea siguranței cetățenilor și a țării întregi, cerând o intervenție mai clară și cât se poate de decisă împotrivă pericolului migrației nelimitate din țările musulmane și a încercărilor islamiștilor de a controla o bună parte din marile orașe ale țării.  

Redăm scrisoarea deschisă a militarilor francezi, apărută în Valeurs Actuelles:

"Domnule președinte al Republicii,  

doamnelor și domnilor, miniștri, membri ai parlamentului, domnilor generali,  

Nu mai cântăm al șaptelea vers din Marseieza, cunoscut sub numele de „versul copiilor”.  

Cu toate acestea, el este bogat în lecții.  

„Vom intra în carieră când bătrânii noștri vor dispărea. Le vom găsi acolo praful și urmele virtuților lor. Mult mai puțin geloși să le supraviețuim decât să le împărțim sicriul, vom avea mândria sublimă de a-i răzbuna sau de a-i urma”.

Bătrânii noștri sunt luptători care merită respectați. Aceștia sunt, de exemplu, vechii soldați ai căror onoare ați călcat-o în ultimele săptămâni. Sunt acei mii de slujitori ai Franței, semnatari ai unei platforme de bun simț, militari care și-au dat cei mai buni ani pentru a ne apăra libertatea, ascultând ordinele voastre, pentru a vă purta războaiele sau pentru a vă implementa restricțiile bugetare.  

Pe acești oameni, care au luptat împotriva tuturor dușmanilor Franței, i-ați tratat ca fiind insubordonați și puși pe scandal, atunci când singura lor vină este să-și iubească țara și să jelească căderea ei vizibilă.  

Deci, depinde de noi, care am intrat recent în carieră, să pășim în arenă doar pentru a avea onoarea de a spune adevărul.  

Suntem ceea ce ziarele au numit „generația focului”. Bărbați și femei, soldați activi, de la toate armele și de toate gradele, de toate sensibilitățile, și ne iubim țara. Acestea sunt singurele noastre pretenții de faimă. Și dacă nu putem, prin lege, să ne exprimăm cu fața descoperită, este la fel de imposibil să tăcem.  

Afganistan, Mali, Republica Centrafricană sau în altă parte, unii dintre noi am experimentat focul inamic. Unii am lăsat camarazi acolo. Ei și-au oferit viața pentru a distruge islamismul căruia îi faceți concesii pe pământul nostru.  

Aproape toți am cunoscut operațiunea Sentinel. Am văzut cu ochii noștri suburbiile abandonate, delincvența de acolo. Am suportat încercările de instrumentalizare a mai multor comunități religioase, pentru care Franța nu înseamnă nimic - altceva decât un obiect de sarcasm, dispreț și chiar ură.  

Am defilat pe 14 iulie. Și această mulțime binevoitoare și diversă, care ne-a aclamat pentru că suntem emanația ei, ne-a cerut să ne ferim de ea luni întregi, interzicându-ne să circulăm în uniformă, făcându-ne potențiale victime, într-un loc unde suntem totuși capabili să ne apărăm.  

Da, bătrânii noștri au dreptate cu privire la conținutul textului lor, în întregime. Vedem violență în orașele și satele noastre. Vedem că comunitarismul se impune în spațiul public, în dezbaterea publică. Vedem ura pentru Franța și istoria ei devenind normă.  

Poate că militarii nu vor spune asta, veți argumenta. Dimpotrivă: pentru că suntem apolitici în evaluările noastre asupra situației, este o observație profesională pe care o oferim. Deoarece acest declin l-am văzut în multe țări aflate în criză. Acesta precede prăbușirea. Anunță haos și violență și, contrar a ceea ce afirmați ici și colo, acest haos și această violență nu vor proveni dintr-o "pronunțare militară", ci dintr-o insurecție civilă.  

Pentru a discuta despre forma platformei bătrânilor noștri în loc să recunoaștem claritatea descoperirilor lor, trebuie să fii laș. Pentru a invoca o datorie de rezervă prost interpretată pentru a reduce la tăcere cetățenii francezi, trebuie să fii foarte înșelător. Pentru a încuraja înalții oficiali militari să ia atitudine și să se expună, înainte de a-i sancționa cu înverșunare ori de câte ori scriu altceva în afară de povești de luptă, trebuie să fii foarte pervers.  

Lașitate, înșelăciune, perversiune: aceasta nu este viziunea noastră asupra ierarhiei.  

Dimpotrivă, armata este, prin excelență, locul în care ne vorbim cu sinceritate, pentru că ne angajăm viața. Apelăm la această încredere în instituția militară.  

Da, dacă va izbucni un război civil, armata va menține ordinea pe propriul său pământ, pentru că i se va cere. Aceasta este chiar definiția războiului civil. Nimeni nu își poate dori o situație atât de teribilă, bătrânii noștri nu mai mult decât noi, dar da, din nou, războiul civil se dezvoltă în Franța și o știți perfect.  

Strigătul de alarmă al bătrânilor noștri trimite în cele din urmă la ecouri mai îndepărtate. Bătrânii noștri sunt luptătorii de rezistență din 1940, pe care oamenii ca voi i-au tratat foarte des ca insubordonați și puși pe scandal, dar care au continuat lupta în timp ce legaliștii, îngroziți de frică, pariau deja pe concesiile cu răul pentru a limita daunele. Aceștia sunt cei care au murit pentru câțiva metri de pământ, în timp ce voi abandonați, fără să reacționați, cartiere întregi ale țării noastre sub legea celor mai puternici; sunt toți morții, celebri sau anonimi, căzuți după o viață de serviciu.  

Toți bătrânii noștri, cei care au făcut din țara noastră ceea ce este, care și-au proiectat teritoriul, i-au apărat cultura, au dat sau au primit ordine în limba sa, au luptat pentru ca voi să lăsați Franța să devină un stat eșuat?  

Acționați, doamnelor și domnilor! De data aceasta nu este vorba de emoții personalizate, formule gata făcute sau acoperire media. Nu este vorba despre prelungirea termenelor sau câștigarea altora noi. Este vorba despre supraviețuirea țării noastre, a țării dumneavoastră".