S-au scurs 3 ani grei și apăsători de la plecarea la Domnul a curajoasei și remarcabilei doamne Doina Cornea, simbol al rezistenței anticomuniste, al demnității și al curajului fără sfârșit.
Președintele executiv al Fundației Corneliu Coposu – l-am numit pe Ion-Andrei Gherasim, fost șef de cabinet al regretatului Senior și nepot al doctorului Ilie Lazăr, odinioară cel mai tânăr semnatar al actului Marii Uniri de la Alba Iulia și fost deținut politic – comemorează momentul, pe Facebook:
”4 mai 2018 - 4 mai 2021
Cât de repede au trecut acești trei ani de la plecarea la Domnul a celei care a fost distinsa și curajoasa, Doina Cornea, simbol al luptei pentru dreptate și adevăr.
A fost prima persoană din acele zile tumultoase ale lui decembrie 1989 care a atras atenția și a spus răspicat că: ‹Nu am încredere în Ion Iliescu!›. Din păcate, foarte puțini au ascultat-o și au înțeles-o.
Relația ei cu mama (doamna Lia Lazăr Gherasim – n. red.) a fost foarte veche, ele fiind colege pe băncile Facultății de Litere de la Cluj, iar mai apoi, după aproape 20 de ani, când mama a fost reprimită la universitate (fusese dată afară din cauză că era fiica unui ‹dușman al poporului›). Doina Cornea i-a fost profesoară.
Nu am să uit niciodată momentul acela formidabil din 1988, când, într-o duminică, după Sfânta Liturghie de la Biserica Piariștilor (Universității) din Cluj, zărind-o pe Doina Cornea care stătea retrasă într-un colț, nimeni neavând curajul să o salute deoarece era permanent urmărită de doi securiști, mama m-a luat de mână și cu mult curaj s-a îndreptat spre prietena ei, a îmbrățișat-o tare de tot și i-a spus: ‹Dragă Doina, să știi că voi fi mereu lângă tine!›, apoi s-a uitat la mine și a continuat zicând: ”Acestea sunt adevăratele exemple de luptă și rezistență!”. Timp de vreo 2 săptâmâni după acest moment, mama a fost chemată să dea declarații la securitate pe str. Traian, acolo unde era sediul poliției politice de atunci.
Mă înclin în fața acestui Om și exemplu pentru această nație, și-L rog pe bunul Dumnezeu Să o ierte și Să-i aducă odihna cea veșnică!”.