Salutar și cât se poate de legitim gestul ministrului Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, de a-l expulza pe Alexey Grishaev, adjunct al atașatului militar în cadrul Ambasadei Federației Ruse la București.
E bine de știut că actul e cerut de partenerii strategici, chiar și așa România evidențiindu-se, de ani de zile, prin faptul că expulzează foarte puțin spre deloc diplomați ruși, și când o face, cauza e similară cu cea de acum, nu rezultatul unei anchete, investigații a autorităților românești.
Și-apoi, lucrurile țin și de o logică elementară: dacă adjunctul atașatului militar al Ambasadei Ruse a spionat (fiindcă măsurile pornesc de la un amplu scandal de spionaj), atașatul militar propriu-zis este sigur ”diplomat” pur sânge, nu?
Aceasta în condițiile în care Ambasada Rusiei la București este, în mod evident, un bârlog conspirativ al FSB, GRU ș.a.m.d.. Ambasador este puțin spus dubiosul Valeri Kuzmin, care s-a evidențiat în repetate rânduri prin gesturi și luări de poziție anti-românești, atât la București cât și la Chișinău. Să amintim doar faptul că în anul Centenar Kuzmin a declarat că dacă România vrea înapoi Basarabia ar trebui să facă ”un referendum, ca în Crimeea”.
În tinerețe, în plin război rece, Kuzmin și-a început activitatea diplomatică în Libia lui Gaddafi, unde terorismul de stat era unica activitate diplomatică. A fost mutat strategic prin lumea a treia, în zone de interes pentru Kremlin, finalmente fiind adus ambasador al Rusiei în Basarabia, unde a fost pregătit pentru actuala misiune din România.
Pe 1 ianuarie 2012, tânărul Vadim Pisari a fost împușcat mortal de un soldat din trupele de ocupație ale Rusiei, cu gloanțe interzise de ONU, la punctul de trecere de la Pîrîta-Dubăsari. Ambasador la Chișinău în acea perioadă, Kuzmin a găsit de cuviință să insiste oficial că tânărul ucis ar fi fost ”beat”, ceea ce este o minciună îngrozitoare împroșcată la adresa unei victime nevinovate. Unioniștii au cerut pe bună dreptate expulzarea lui Kuzmin, al cărui mandat a fost plin de astfel de derapaje.
Parașutat la București – tocmai fiindcă e românofob notoriu –, Kuzmin s-a remarcat prin numeroase derapaje, scandaluri și insulte la adresa României. De altfel, Ambasada Rusiei susține toate mistificările istorice sovietice, insultând astfel memoria victimelor uriașului genocid cauzat de comunismul impus cu tancurile care au dezmembrat România.
A se remarca și că, în ultimele luni, videochatista Oana Lovin și companionii ei îndrăgostiți de Moscova fac ce fac și ajung tot la Ambasada Rusiei, unde ba o aplaudă, ba o ”certă”, ba o invocă, ba o ”întreabă” diverse tâmpenii – e clar că toți acești derbedei joacă pe o partitură kremlinologică. Faptul că acțiunile lor sunt caraghioase, stupide și penibile nu scuză absolut deloc intențiile, iar certitudinea că românofobul Kuzmin intră public în circul acestor derbedei (circ pe care, foarte posibil, tot el și sinecura FSB l-au recizat) spune totul.
Acreditarea unui diplomat nepotrivit – cum este cazul acestui Kuzmin, care a avut un istoric contencios cu statul acreditar – este, să nu uităm acest aspect, un gest inamical. Kuzmin și-a început circul antiromânesc la Chișinău și îl continuă într-o veselie deșănțată la București, sub ochii impasibili au autorităților.
Articolul 9 din Convenția de la Viena stabilește că un diplomat poate fi declarat persona non grata dacă nu respectă statutul diplomatic, regulile și limitele activității sale în statul acreditar. Or Kuzmin a sărit deja peste toți caii posibili. Individul n-ar fi făcut niciodată prea mulți purici dacă ar fi fost ambasador în SUA, Polonia, țările baltice ș.a.m.d..