Cu moartea pre moarte călcând. Scrisoarea partizanului Gheorghe Arsenescu către maiorul Chicoș, șeful Securității din Câmpulung Muscel. ”Personal nu mă tem de moarte, căci ceea ce îmi va fi scris în frunte, aşa voi păţi”


Cu moartea pre moarte călcând. Scrisoarea partizanului Gheorghe Arsenescu către maiorul Chicoș, șeful Securității din Câmpulung Muscel. ”Personal nu mă tem de moarte, căci ceea ce îmi va fi scris în frunte, aşa voi păţi”

Trecut în rezervă și vânat de Securitate, în ꞌ48 colonelul Gheorghe Arsenescu (foto sus) se retrage în munți, în zona comunei argeșene Dragoslavele (Muntele Roșu), unde pune bazele unei grupări de partizani. Luptătorii și susținătorii grupului vor fi decimați în toamna și iarna aceluiași an, Arsenescu fiind singurul care reușește să se sustragă arestării și, încercând să-și facă pierdute urmele, se ascunde în București.  

În Capitală va avea întâlniri cu mai multe persoane (militari și nu numai) care se opuneau regimului comunist, printre care și locotenentul Toma Arnăuțoiu (de asemenea erou decorat al Armatei Regale aflat în cătarea Securității). Vizat de arestări în lotul Dragoslavele, Gheorghe Arsenescu îl urmează pe Toma Arnăuțoiu la Nucșoara, în primăvara lui ꞌ49, unde inițiază o grupare de partizani – ”Haiducii Muscelului”

În iulie-septembrie ꞌ49, în urma unor neînțelegeri, gruparea se scindează în două – frații Toma și Petre Arnăuțoiu, Maria Plop și familia Jubleanu se despart de Gheorghe Arsenescu, familia Chirca, Gheorghe Mămăligă și Benone Milea, stabilindu-și tabăra într-o altă zonă –, însă grupurile au continuat să colaboreze și de multe ori au acționat împreună. 

Facțiunea condusă de Gheorghe Arsenescu va fi decimată de Securitate în toamna lui 1949. Colonelul reușește din nou să scape și dispare – se ascunde în mai multe zone, pe la cunoscuți și fideli, cel mai mult în Câmpulung, localitatea sa natală, la familia Poștoacă – până în noaptea de 31 ianuarie spre 1 februarie 1960, când va fi arestat de Securitate. 

Ultimii supraviețuitori ai grupării fraților Arnăuțoiu fuseseră arestați în primăvara lui ꞌ58, după o rezistență de un deceniu, la cel mai înalt nivel, fiind executați la Fortul 13 Jilava, în Valea Piersicilor, în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959. 

La rându-i, colonelul Gheorghe Arsenescu a trecut prin torturi abominabile și prin cele mai brutale interogatorii ale poliției politice. ”A plecat curat”, puncta fostul partizan și deținut politic Cornel Drăgoi (fiul preotului martir Ion Drăgoi, executat în lotul Arnăuțoiu), într-un interviu, subliniind faptul că Arsenescu a făcut totul pentru ca anihilarea sa să nu se soldeze și cu alte arestări și condamnări, în pofida supliciilor la care a fost supus. 

Prin sentința-mascaradă nr. 11/12 din februarie 1962, Tribunalul Militar al Regiunii Militare București l-a condamnat la moarte pentru „acte de teroare săvârşite ca organizator al unui grup armat de rezistenţă anticomunistă”. Colonelul Gheorghe Arsenescu avea să fie executat la 29 mai 1962, în Valea Piersicilor.

(Sursa foto: Editura Manuscris)

Cu ocazia sărbătorii Sfântului Gheorghe, moment în care, iată, îl comemorăm și pe Gheorghe Arsenescu, un simbol al rezistenței anticomuniste, Podul.ro vă prezintă scrisoarea pe care colonelul partizan i-a trimis-o, în ꞌ48, maiorul Chicoș, șeful Securității din Câmpulung Muscel (textul este preluat din Constantin Vasilescu, ”Rezistența Armată. O istorie în imagini”, Editura Manuscris): 

„Domnule Maior,

Cred că te va surprinde pe Dta rândurile de faţă, însă sunt cavaler şi sincer în ceea ce scriu aici. Este pentru prima oară, dar şi pentru ultima oară când fac acest pas față de Dta. Sunt informat că mi-ai arestat pe sora si rudele mele, în dese rânduri, însă nu înțeleg pentru ce-i chinuieşti, când nu au altă vină decât că sunt rude cu mine?

Eu înţeleg să ai cu mine ceea ce vrei să ai, dar nu aresta şi nu chinui oameni nevinovaţi, căci sunt şi necăjiţi cu altele, ba unii chiar şi suferinzi. Ai şi Dta rude şi soția Dtale cu toate neamurile, aci lângă oraş. Ştiu că execuţi ordinele celor mai mari ca Dta, dar să ştii un lucru, că la judecata de apoi cei mari spală putina sau se spală pe mâini, iar cei mici vor plăti oalele sparte. Aşa a fost de când e pământul aşa va fi şi de acum.

Dtale ai Radio şi ştii, tot aşa cum ştim şi noi, cum merge situația intemaţională. Nu mai e pentru nimeni un secret că şi Ţara noastră va fi în curând în rândul ţărilor Iibere în care fiecare cetăţean să fie egal în fața legilor, liber să muncească şi să facă ce vrea şi să se bucure de dreptate şi de toate drepturile omului.

Vei trăi şi vei vedea şi Dta cele de mai sus, cu toate că sunteţi  îmbibaţi cu o propagandă falsă.

Oameni arestaţi oricând, noaptea mai ales, fără a se mai ţine socoteală de Constitutie şi de toate regulile parchetului; ţineţi arestaţi mai mult decât prevede legea, maltrataţi, etc etc.

Aceasta nu e libertate şi nu e dreptate. Însă roata e rotundă şi toţi cei ce fac abuzuri vor avea parte de ele, cu dobânda respectivă.

Cred că ar fi cazul ca Dta, măcar în ceasul ultim, să răscoleşti în sufletul Dtale un colţ de omenie şi să încetezi cu abuzurile şi va fi spre binele Dtale.

Acesta e singurul scop care m-a făcut scriu rândurile de fată.

Soţia Dtale şi multe neamuri de ale sale au fost legionari şi mă surprinde că te lasă să faci relele ce le faci.

E cazul şi chiar şi timpul să te cuminţeşti.

Pentru mine personal nu mă tem de moarte, căci ceea ce îmi va fi scris în frunte, aşa voi păţi. Dacă eu voi cădea sunt alții hotărâți, în locul meu, să ducă socotelile la sfârşitul Ior.

Eu nu fac politică; n-am făcut niciodată şi nu voi face. Eu sunt naţionalist român, care doresc să trăiesc liber şi în dreptate la căminul meu. Eu sunt militar de carieră şi aşa voi muri. Politica s-o facă cei care se pot împăca cu ea. 

Camarade, aş dori ca să laşi liberi pe sora şi rudele mele ca şi pe toţi cei nevinovați, căci altminteri vor avea de suferit şi rudele Dtale, ale soţiei Dtale, numai din cauza Dtale, cum ai mei suferă numai din pricina mea.

Dacă crezi de cuviinţă să-mi răspunzi ceva, atunci te rog să trimiti pe cineva cu răspunsul să-l depue la poarta Cimitirului Eroilor de la Dragoslavele, cât mai repede.

Nu încerca să înscenezi vreo capcană, căci altcineva va ridica scrisoarea; să nu mă crezi aşa de slab, iar dacă nu mă cunoşti poate o să-ţi dea alţii informaţii complete.

După ce voi citi răspunsul Dtale, s-ar putea să-ţi mai scriu, căci sunt hotărât să stau la bârlog şi să te las liniştit pentru alte treburi ale Dtale.

Cu bine, Colonel Gică Arsenescu”.

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.