Cumplitul destin al studentului Cornel Pop, unul dintre cei mai TORTURAȚI deținuți zdrobiți în Experimentul Pitești. Avea să fie condamnat la moarte în procesul-mascaradă ”Țurcanu”

Pagina de Facebook a Memorialului Închisorii Pitești aruncă o rază de lumină asupra puțin spus dramaticului destin al studentului Cornel Pop, arestat la 25 de ani și condamnat la 15 ani de închisoare, fiind unul dintre cei mai torturați deținuți de la Pitești în cadrul abominabilului ”Eperiment Pitești”, inițiat și coordonat de Securitatea genocidară. 

Victimă finalmente reeducată – dar asta numai după nenumărate torturi, bătăi și umilințe de neînchipuit, cărora s-a împotrivit cât a putut, deși teroarea a atins culmi ale cruzimii –, Cornel Pop va fi folosit în cel mai venal mod de Eugen Țurcanu și reeducații Securității, pentru ca efectul prăbușirii sale să ducă și la prăbușirea altor rezistenți anticomuniști zdrobiți la Pitești. 

Cornel Pop avea să fie judecat și condamnat la moarte în procesul-mascaradă ”Țurcanu”, fiind executat în decembrie 1954, în Valea Piersicilor.   

Memorialul Închisoarea Pitești postează un fragment din lucrarea istoricului Alin Mureșan, ”Pitești. Cronica unei sinucideri asistate”, care analizează drama lui Cornel Pop: 

“Din cauza bogatei sale activităţi anticomuniste, Cornel Pop a fost unul dintre cei mai torturaţi studenţi de la Pitești în perioada 30 decembrie 1949 – mai 1950. Unul dintre cei care sufereau alături de el în cameră își aduce aminte: 

«Privea spre mine fără a îndrăzni să întrebe ceva. Avea faţa umflată, vânătă de lovituri. Sângera în mai multe locuri. Ochii mici luceau inexpresivi, goliţi de viaţă. Mișca buzele ritmic. Se ruga. Se ruga, așa cum făcuse la Blaj, așa cum făcuse viaţa întreagă. Se ruga la cerul care nu-l auzea».

Ţurcanu s-a folosit de el pentru a-i demoraliza pe cei care îl cunoșteau din libertate și l-a folosit atât ca informator, cât și ca agresor, în mai multe camere: 2-parter, 2-subsol, 3-subsol. 

Efectul prăbușirii sale asupra colegilor a fost cel scontat: 

«Devenise umbra celui pe care-l știam. Fusese un băiat frumos. Acum, părul i se rărise și pe alocuri își schimbase culoarea. Doar mustăcioara și barba nerase îi rămăseseră ca spicul grâului». 

Ștefan Davidescu spune că Pop s-a împotrivit fizic până la ultimele puteri, ripostând cu câte un pumn atunci când era lovit de agresori, dar că cedarea lui l-a marcat:

«Însăși privirea sa fixă semnala pragul nebuniei. Nu știu dacă doar pe mine m-a durut atât de tare faptul că un băiat ca el se prăbușise la fel de lamentabil cum ne-am prăbușit și noi! Câtă diferenţă este între ceea ce am crezut și pentru care ne-am asumat riscuri și iată ce s-a ales de toate idealurile și din noi toţi? Gândul acesta mă dobora de rușine»”.

Nu în ultimul rând, Memorialul Închisoarea Pitești vă invită să sprijiniți proiectele sale editoriale, întrucât memoria rezistenței anticomuniste are nevoie mai mult ca niciodată de susținerea dumneavoastră:

”Ce știm cu adevărat despre comunismul din România? Despre iadul de la Pitești sau despre rezistența din munți? Cât este mit și cât adevăr?

Contribuie la aflarea adevărului despre realitatea comunismului. Alătură-te campaniei noastre pe platforma Sprijina.ro! 

Alege recompensele pe care le punem la dispoziție și astfel retipărim împreună două volume fundamentale pentru înțelegera comunismului în România: "Pitești. Cronica unei sinucideri asistate" și "Rezistența armată. O istorie în imagini". 

Poți dona sau contribui AICI”. 

(Sursa foto: Memorialul Închisoarea Pitești)