Coregrafie aiuritoare: oficiali ai UE și Erdogan anunță că Turcia ar fi ”deplin angajată” în aderarea la Uniune. Deși Turcia e mai degrabă apropiată de valorile politice ale Iranului și Rusiei decât de cele ale Uniunii Europene

Duminică, președintele Erdoğan a declarat că Turcia este pe deplin angajată în aderarea la Uniunea Europeana, fapt în vederea căruia țara sa a luat măsurile necesare pentru a deveni membru cu drepturi depline al Uniunii. 

”Eforturile Turciei în probleme precum democrația, drepturile omului, statul de drept, stabilitatea și încrederea în economie vizează consolidarea drepturilor, libertăților și prosperității propriilor cetățeni”, a declarat Erdoğan pentru presa turcă, după o reuniune a cabinetului în Ankara, adăugând că singura solicitare a Turciei pentru Uniunea Europeană este de a se asigura că țara trece prin aceleași procese prin care au trecut și alte state membre în timpul procesului de aderare. 

Uniunea Europeana are trei condiții pentru aderare: respectarea tuturor standardelor și normelor UE, obținerea consimțământului instituțiilor și statelor membre ale UE și obținerea consimțământului cetățenilor țării candidate prin referendum sau în parlament. 

În prezent, există 35 de criterii, care acoperă diverse domenii, de la transport și energie la mediu și drepturile omului. Cu toate acestea, chiar dacă aceste condiții sunt îndeplinite în integralitate de țara candidată, trebuie ca Uniunea să fie gata să accepte noi membri. 

Negocierile Turciei pentru aderarea deplină au început în 2005 și, într-un proces destul de lent, au fost deschise doar 16 capitole din care a fost închis doar unul singur până acum. Din 2016, negocierile de aderare au stagnat. În 2017, deoarece niciun capitol nu fusese deschis de doi ani, Comisia Europeană a înființat o „Agendă pozitivă” pentru a accelera procesul. 

Toată acesta coregrafie aiuritoare ocolește însă un adevăr cât se poate de evident – Turcia este mai aproape de valorile politice ale Iranului ori ale Rusiei, decât de cele ale Uniunii Europene. 

Presa din Turcia nu mai este liberă din 2016, după lovitura eșuată de stat a oamenilor lui Gullen, în închisori se află un număr foarte mare de jurnaliști care s-au făcut vinovați numai de faptul că au făcut dezvaluri și aprecieri incomode despre conducerea de la Ankara, zeci de mii de angajați ai statului au fost dați afară din sistem și parte din ei închiși daca au avut ceva de spus împotriva lui Erdogan ori a oamenilor săi. 

De asemenea, în armată au avut loc mai multe epurări, cu pretextul că astfel sunt eliminați adepții militari lui Gullen. 

Nici în relațiile externe Turcia nu a arătat vreo apropiere de valorile europene, dimpotrivă – a folosit armatele de migranți pentru a șantaja Uniunea Europeana și a pus în pericol pacea și stabilitatea din Estul Mediteranei, ajungând la un pas de război cu Grecia și la o conduită foarte agresiva împotrivă Frantei, timp în care a folosit elemente din diaspora pentru a spiona, intimida și a-și răspândi propaganda islamului politic în țări ale Europei Occidentale ca Germania, Franța și Olanda.

Așa fiind, Turcia și blocul european și-au exprimat intenția de a „întoarce o nouă pagină” în relațiile dintre ele, începând de anul acesta. Turcia a reiterat recent că își vede viitorul în UE, în timp ce va continua eforturile pentru aderarea deplină la Uniune, iar oficialii de la Bruxelles au decis să renunțe la sancționarea potențială a Turciei datorită „evoluțiilor pozitive”, care or fi ele.

În acest timp, în Turcia lui Erdogan,  deținuții politici rămân în închisori, presa rămâne subordonată total Ankarei și puțini au curajul să spună ceva în dezacord cu propaganda de stat. Dar se pare ca toate astea conteaza putin spre deloc – înalții oficiali europeni pretind că Turcia poate fi luată în serios de candidată cu șanse pentru aderarea la Uniune. Iar asta îi face de la distanță mai ridicoli pe oficialii europeni decât numărul și așezarea scaunelor la întâlnirile cu Erdogan – sursa AICI.