Polonia își cinstește eroii anticomuniști în pofida tuturor acuzațiilor interne și externe. ”Soldații Statornici”, exemple de rezistență și demnitate. În România însă, eroii anticomuniști sunt insultați și hărțuiți cu minciunile Securității genocidare. Rușine

De 10 ani se organizează în Polonia, la data de 1 martie, comemorarea eroilor luptei anticomuniste, care au continuat lupta atât împotriva armatei sovietice de pe teritoriul țării lor, după 1945, cât și împotriva autorităților comuniste poloneze impuse de la Moscova. 

Profesorul Krzysztof Szwagrzyk, adjunctul șefului Institutului Național al Memoriei (IPN) spune că datorită acestei zile naționale de comemorare, stabilită la inițiativa fostului președinte Lech Kaczyński, polonezii au ajuns să îi cunoască mai bine pe eroii luptei anticomuniste.

Într-un interviu acordat unui post de radio, Krzysztof Szwagrzyk a subliniat că nu cu mult timp în urmă istoria acestor luptatori anticomuniști era cunoscută mai mult de istorici și cercetători. 

„Astăzi, mulțumită acestei sărbători, toți polonezii sunt conștienți cine au fost cei numiți Soldații Statornici. Mai mult, toate acestea sunt incluse acum în cărțile de istorie. Este foarte important”, a mai spus el – sursa AICI.

În același timp însă, au loc campanii întregi de acuzare a mișcării anticomuniste poloneze a Soldaților Statornici, detractorii insistând că gruparea de rezistență a fost inițiată și coordonată de naționaliștii extremei drepte poloneze, apărută la începutul anilor '30. 

Acuzatorii eroilor polonezi sunt atât din Polonia cât și din afara țării. De exemplu, în 2019, la „Crossing Continents”, un program documentar al radio BBC, a fost prezentat un episod realizat în Hajnówka, în estul Poloniei, despre marșul organizat acolo în amintirea Soldaților Statornici și despre disputele din jurul acestuia. Realizatoarea emisiunii a prezentat pe larg opiniile celor care s-au opus marșului, începând de la primarul localității unde a avut loc, la membrii asociației „Cetățeni pentru Polonia”, numiți de cei de la BBC și „anti-fasciști” sau, că tot a fost și e la modă, „apărători ai democrației”, fără să se menționeze în schimb și că exponenții acestei organizații non-guvernamentale – activiști ai extremei stângi – erau cunoscuți, printre altele, și pentru încercarea de blocare a comemorării tragediei de la Smolensk, unde au fost uciși cei mai importanți membri ai elitei politice a Poloniei, în 2010, în urma prăbușirii avionului care îi transporta în Rusia – detalii AICI. Prăbușire forțată în secret de ruși, după cum spun polonezii.

Dar împotriva polonezilor din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial se fac frecvent acuzații, mai mult sau mai puțin întemeiate. Bunăoară, luna trecută, un tribunal din Varșovia a decis că doi cercetători polonezi ai Holocaustului trebuie să-și ceară scuze rudelor unui bărbat despre care au scris că a fost implicat în uciderea evreilor, deși s-a dovedit că lucrurile nu stăteau deloc așa – detalii AICI –, iar purtătorul de cuvânt al Curții de Justiție a UE (CJUE) a declarat că un barbat care a fost închis la Auschwitz va putea urmări în justiție un portal de știri german pentru că a susținut că sora sa, care a pierit în alt lagăr, a fost „ucisă în lagărul POLONEZ de exterminare Treblinka” – detalii AICI. 

Acțiunile care vizează pătarea bunului nume al multor polonezi nevinovați, dar și al Poloniei, îi vizează cu insistență propagandistică pe eroii anticomuniști, numiți in corpore „Soldații Blestemați” de către acuzatorii lor. Fără îndoială că au fost ăi luptători anticomuniști care s-au făcut vinovați de crime de război, dar acuzațiile sunt nedrept aruncate de mulți politicieni, istorici și instituții mass-media, în multe cazuri, împotriva întregii mișcări armate a luptei și rezistenței anticomuniste.

Profesorul Szwagrzyk spune că acuzațiile împotriva luptătorilor anticomuniști indică mai degrabă opiniile politice ale oamenilor care le exprimă. 

„Acuzațiile sunt citate din broșuri de propagandă comunistă sau direct din documentele serviciilor de securitate, procurori și instanțe din anii 1940 și 1950”, a subliniat el, și aspectele acestea trebuie să fie edificatoare pentru oricine. 

Oricum, festivitățile pentru comemorarea Soldaților Statornici s-au organizat și anul acesta. Președintele Duda a spus săptămâna aceasta că ”fostul președinte Lech Kaczyński a simțit că memoria Soldaților Statornici avea nevoie de o ridicare la rangul de comemorare națională, de o sărbătoare pe care toți o vor sărbători”. 

„Și exact asta se întâmplă acum”, a conchis el – sursa AICI.

Premierul Mateusz Morawiecki a spus, potrivit cotidianului Fakt, cu ocazia Zilei Naționale Memoriale a Soldaților Statornici: „Jertfa lor nu a fost în zadar, le mulțumesc pentru o Polonie liberă” – sursa AICI. 

În ciuda valului de acuzații, polonezii i-au reînhumat cu onoruri militare și organizează în fiecare an Ziua Națională de Comemorare, în care au loc festivități în cinstea lor. 

Sunt/au fost și criminali de război printre ei? Sigur că da! Dar răspunderea lor e personală. Criminali sunt doar cei care au săvârșit crimele, nu toți cei acuzați generic chiar de comuniștii împotriva cărora luptau. 

Polonia nu acceptă ca acuzațiile aruncate de comuniști, rusofili și securistoizi la adresa tuturor Soldaților Statornici să atingă memoria majorității acestora și îi cinstește așa cum se cuvine. Adică altfel decât se procedează acum în România cu cei care au suferit în închisorile și în lagărele de exterminare comuniste. Rușine e prea puțin spus.