"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pe 19 februarie organul consultativ al Camerei Civice din Moscova a anunțat moscoviții că vor putea vota online pentru alegerea statuii care va fi amplasată în Piața Lubianka, de unde a fost îndepărtată în 1991 statuia lui Felix Dzerjinski, sadicul întemeietor al primului serviciu al poliției secrete sovietice. Votul, început pe 24 februarie, se dă pentru așezarea unei statui care să îl reprezinte pe Alexandru Nevsky, prinț rus din secolul al XIII-lea, canonizat de Biserica Rusă pentru viața sa pusă în slujba apărării Rusiei Kieviene și a credinței ortodoxe, ori pentru reașezarea statuii restaurate a lui Dzerjinski în locul de unde a fost îndepărtată.
În favoarea statuii întemeietorului poliției secrete Ceka militează nostalgicii comunismului și o bună parte din naționaliști, alături de mai mulți susținători ai lui Putin, care adunați împreună nu sunt deloc puțini - un sondaj făcut în 2015 de institutul Levada Center arăta că mai mult de jumătate din locuitorii Moscovei sunt în favoarea reamplasării statuii lui Felix Dzerjinski în Piața Lubianka. (sursa: AICI)
Împotriva amplasării statuii marelui criminal sovietic s-au pronunțat o serie de jurnaliști și istorici, cărora li se pare absolut îngrozitoare reașezarea statuii lui Dzerjinski acolo unde a fost în perioada sovietică. Serghei Baimukhametov, publicist și istoric, a prezentat în publicația Novaie Izvestia o parte din activitatea genocidară a lui Dzerjinski, pentru a reaminti moscoviților ce fel de om a fost cel a cărui statuie o vor iar în mijlocul orașului. Redăm în continuare o parte din articolul lui Serghei Baimukhametov despre criminalul genocidar și activitatea sa.
Bolșevicii, în a doua zi a revoluției, după ce au adoptat un decret de abolire a pedepsei cu moartea, au făcut execuții fără proces. Șase luni mai târziu și-au dat seama ce au făcut și au anulat anularea.
În decembrie 1917, Troțki le-a spus cadeților: „Ar trebui să știți că în termen de o lună teroarea va lua forme foarte puternice, urmând exemplul marilor revoluționari francezi. Dușmanii noștri vor fi așteptați de ghilotină, nu doar de închisoare ”. Cuvântul „teroare” era un cuvânt preferat de comuniști și foarte popular la acea vreme.
În decembrie 1917 a fost creată Comisia Extraordinară pentru Combaterea Contrarevoluției și Sabotajului numita pe scurt Ceka, instituție devenită imediat un instrument al terorii comuniste. Iar Felix Dzerjinski este liderul, simbolul și personificarea acesteia. Ulterior, Latsis care era adjunctul lui Dzerjinski și membru al consiliului de administrație al Ceka, a scris: „Fericirea revoluției noastre a fost numirea lui Felix Dzerjinski în funcția de președinte al Ceka. Organizarea Ceka și munca instituției sunt atât de strâns legate de numele său încât nu se poate vorbi despre ele separat. Tovarășul Dzerjinski a creat Cheka, a organizat-o, a transformat-o. Tovarășul Dzerjinski a stat mulți ani în acest post, stropit de sânge".
Încă din primele zile la Ceka, Dzerjinski a definit condițiile și metodele de operare: „lucrătorii Ceka sunt soldați ai revoluției. Socialiștii nu sunt potriviți pentru o astfel de muncă. Un corp militant precum Ceka nu poate delega munca poliției. Dreptul de a împușca este extrem de important pentru Ceka”.
La începutul anului 1918, la una dintre ședințele Consiliului comisarilor poporului, Lenin i-a trimis lui Dzerjinski o notă: „câți contrarevoluționari răuvoitori avem în închisorile noastre?”. Dzerjinski i-a răspuns pe o bucată de hârtie: „aproximativ 1500”. Lenin a pus o cruce lângă număr și i-a dar bucata de hârtie înapoi. Toți cei 1.500 de prizonieri au fost împușcați imediat. Ulterior, Fotieva, secretara lui Lenin, a explicat: „A existat o neînțelegere. Vladimir Ilici nu a vrut să fie împușcați, dar Dzerjinski nu l-a înțeles. Liderul nostru însemnează de obicei o cruce ca semn că a citit și a luat notă”.
Latsis, adjunctul lui Dzerjinski, a rezumat bazele „metodologice” pentru practica Ceka:
„Nu investigați pentru materiale și dovezi că acuzatul a acționat în fapte sau cuvinte împotriva regimului sovietic. Primele întrebari pe care trebuie să i le punem sunt cărei clasă aparține și ce fel de educație și profesie are. Aceste întrebări ar trebui să determine soarta acuzatului. Acesta este sensul și esența Terorii Roșii”.
Din instrucțiunile Ceka:
„Împușcați toți contrarevoluționarii. Oferiți districtelor dreptul de a lua singure decizia de a împușca! Luați ostatici! Înființați mici lagăre de concentrare în raioane! Prezidiul Ceka va lua în considerare cazurile de contrarevoluție și va împușca toți contrarevoluționarii evidenți. La fel ar trebui să facă și Ceka regională. Luați măsuri pentru a preveni ajungerea cadavrelor în mâini nedorite!”.
Din ordinul Cheka din 2 septembrie 1918: „Arestați toți menșevicii proeminenți și socialist-revoluționari de dreapta și închideți-i. Arestați reprezentanții majori ai burgheziei, proprietarii de terenuri, proprietarii de fabrici, negustorii, preoții contrarevoluționari, toți ofițerii ostili regimului sovietic și închideți tot acest public în lagărele de concentrare. La orice încercare de organizare a lor trageți imediat. Foștii ofițeri de jandarmi, polițiști să fie împușcați imediat! Executați această comandă necontenit, raportați fiecare execuție către Ceka!". Ordinul era secret.
După ce armata de voluntari a ocupat Kievul, în august 1919, comisia generalului Rerberg a întocmit un document despre ceea ce a văzut în subsolurile Ceka:
„Întreaga podea a marelui garaj era acoperită cu o baltă de sânge adâncă de câțiva centimetri, amestecat cu o masă terifiantă de creier, oase craniene, pâlcuri de păr și alte rămășițe umane. Pereții sunt stropiți cu sânge, iar în mii de găuri făcute de gloanțe au aderat particule cerebrale și bucăți de piele a capului. Șanțul, lat de un sfert de metru, cu o lungime de aproximativ 10 metri, a fost umplut cu sânge până la vârf. În apropierea acestui loc al ororilor, din grădina aceleiași case, 127 de cadavre ale ultimului masacru zăceau îngropate superficial. Toate cadavrele au craniul zdrobit, multe chiar au capul complet turtit. Unele erau complet fără cap, dar capetele nu au fost tăiate. În colțul grădinii am dat peste un alt mormânt mai vechi, în care erau vreo 80 de cadavre. Erau cadavre cu burta ruptă, altora le lipseau membrele, dintre care unele au fost complet tăiate. Unele aveau ochii scoși din cap. Capetele, fețele, gâtul și trunchiul erau acoperite de înțepături. Mai mulți nu aveau limbi. Erau bătrâni, bărbați, femei și copii. Am găsit o femeie ce a fost legată cu o frânghie de fiica ei, o fată de aproximativ opt ani. Ambele aveau răni prin împușcare. În sediul Ceka provincială era la fel, etajul acoperit cu sânge amestecat cu oase și măduvă. Într-o cameră capul victimei era așezat și spart cu o rangă și chiar lângă acel loc era o trapă ce acoperea o groapă umplută până la vârf cu creier uman, unde, când craniul a fost zdrobit, creierul a căzut imediat”.
În 1921, după războiul civil, Dzerjinski a ordonat șefului Ceka ucrainene: „Având în vedere pregătirile intervenționiste ale Antantei, este necesar să distrugem conspiratorii lui Petliura, care trebuie arestați cât mai curând posibil și în număr mare. Trebuie să-i împușcăm. Nu ar trebui să te lași întârziat cu procesele".
„Dzerjinski a fost numit fanatic și sadic”- și-a amintit Angelica Balabanova, o activistă a Cominternului. Chiar și bolșevicii au înțeles ce monstru eliberaseră. Comisarul poporului pentru Justiție, Nikolai Krilenko, a propus în 1925 transferarea organelor de securitate a statului în subordinea Comisariatului Popular pentru Justiție, astfel încât să fie respectate cel puțin unele norme de drept. Dzerjinski a răspuns dând un ordin subordonaților săi: „Este necesar să întocmim o notă către Biroul Politic despre practica și teoria Comisariatului Popular pentru Justiție, care nu are nimic în comun cu starea dictaturii proletariatului, ci constituie guma liberală a ipocriziei burgheze. În fruntea parchetului ar trebui să fie luptători pentru victoria revoluției, nu oameni cu articole și paragrafe”. Hotărârea Colegiului Cheka din 5 martie 1921 a fost că „fiecare cekist mai mult sau mai puțin responsabil ar trebui să obțină o poziție în corpul economic, în Consiliul Suprem al Economiei Naționale. Acest lucru nu va produce Ceka nici o pierdere, iar rezultatele vor fi colosale, căci vom dobândi o mulțime de informatori și vom transforma muncitorii în luptători pentru cauza lor".
Așadar, locuitorii Moscovei au de ales între statuia acestui criminal sadic și cea a unui mare voievod rus, canonizat de Biserică. E greu de înțeles de ce ar alege cineva, în orice situație, amplasarea în oraș a statuii lui Dzerjinski, dar se pare că această variantă are șanse mari să fie alegerea rușilor din capitală, iar asta spune multe despre ei.
