"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Curtea Constituțională de la Chișinău a evitat să tranșeze conflictul dintre Maia Sandu și Parlamentul pe care aceasta vrea să-l dizolve, preferând unui deznodământ o formulă conciliantă, la prima vedere, care în realitate adâncește și perpetuează criza politică.
Curtea a anulat decretul prezidențial prin care o apropiată a Maiei Sandu era desemnată premier cu sarcina de a provoca alegeri parlamentare anticipate și a îndemnat părțile să revină la consultări în vederea identificării unei alte candidaturi. Practic, această decizie menține în viață majoritatea parlamentară Dodon-Șor-Plahotniuc, compromisă de numeroase fapte condamnabile din trecut, și impune o coabitare contraproductivă între aceasta și Președinție. În asemenea condiții, reformele europene și finanțarea externă vor fi amânate pentru un an sau chiar doi, societatea moldovenească fiind nevoită să treacă până atunci prin vibrații politice cu consecințe imprevizibile.
Între cele două tabere un consens este aproape imposibil, din cauza agendelor lor diametral opuse. În timp ce majoritatea parlamentară are nevoie să fie instalat un Guvern pentru a evita alegerile anticipate, Maia Sandu urmărește tocmai dizolvarea Parlamentului prin invalidarea repetată a unei propuneri de cabinet.
Decizia Curții nu pare să-i fi perturbat planurile, ea sugerând, într-o apariție furibundă la adresa adversarilor săi politici, pe care i-a acuzat din nou de corupție și interese criminale, că este pregătită să suporte chiar și o suspendare din funcție pentru a-și atinge scopul de a reînnoi componența Parlamentului. Un sondaj de opinie difuzat cu două zile în urmă arată că partidul pro-prezidențial PAS, pe care ea l-a fondat și acum îl tutelează, ar câștiga detașat următoarele alegeri parlamentare, cu aproape 50%. Cifra nu ia în calcul numeroasa diasporă moldovenească, care la scrutinul prezidențial din luna noiembrie a sprijinit-o pe Maia Sandu în proporție de 92%.
Ascensiunea spectaculoasă a PAS, care beneficiază din plin de imaginea președintei, ea însăși într-o continuă creștere de rating, are efecte distrugătoare asupra partidelor cu pretenții. În mod natural, PAS se consolidează din contul celorlalți competitori politici, atât de pe dreapta eșichierului, cât și de pe stânga sa. Unele dintre ele, cum e PSRM-ului lui Dodon, riscă să devină marginale, pe măsură ce Maia Sandu le sustrage o parte din electorat prin discursul său anticorupție. Alte partide, cum e PD, fostul instrument politic al oligarhului Vladimir Plahotniuc, sau Platforma DA, care s-a constituit ca o formă de protest împotriva guvernării acestuia, pot cădea sub pragul electoral, în cazul unor alegeri anticipate. Maia Sandu, ca fenomen politic, le-a plafonat și le poate face irelevante pe scena publică din Republica Moldova.
Se întrezărește, în asemenea condiții, un front comun al grupurilor politice și administrative moldovenești împotriva dominației solitare a Maiei Sandu și a partidului său. Obișnuite să funcționeze într-un haos controlat, lor nu le convine linia intransigentă a președintei, pe care o percep ca o amenințare la adresa pozițiilor lor actuale.
Decizia Curții Constituționale, prezentată ca o încercare de prevenire a unor dezechilibre politice, apare în acest context mai degrabă ca o formă de stăvilire a influenței Maiei Sandu. Instinctul de supraviețuire și teama de necunoscut par să fi prevalat și în cazul decidenților juridici asupra șansei unui viitor atractiv, dar neprevăzut.
Problema care intervine pe fondul insistenței elitelor de a menține statu-quo-ul politic și administrativ, este că ele se situează în totală contradicție cu voința populară (tot mai evidentă și imposibil de neglijat) de schimbare a modului în care este exercitată puterea în Republica Moldova. Împuternicită să pună în aplicare această viziune, Maia Sandu își poate permite, după cum a lăsat să se înțeleagă, să folosească în raport cu oponenții săi metode care depășesc cadrul formal al relațiilor politice tradiționale.
