"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Spectrul alianței dintre stânga extremă și islamul militant a reușit în sfârșit să trezească o reacție a administrației Macron, prinsă ani la rând între extremismul islamic și cel al stângii radicale, care au pus mari probleme siguranței și liniștii tuturor francezilor.
Ministrul francez al învățământului superior, Frederique Vidal, a anunțat că statul va investiga amploarea prezenței „islamo-stângii” (sau l'islamo-gauchisme în franceză) în universitățile franceze și că ministerul său va efectua o evaluare strictă a universităților care s-au îndreptat către acest curent politic deosebit de nociv.
Termenul ”islamo-stânga” a fost folosit prima oară în 2002 de academicianul Pierre‐Andre Taguieff, care a descris alianța subterană dintre stânga și musulmanii conservatori pentru a pune la pământ Franța, spre a o putea prelua cu ușurință și a o schimba în sensul visat de ei.
Și intelectualul Bernard-Henri Levy a descris islamo-stânga drept o „mare alianță nouă între roșii și noii maronii” care încearcă de ceva vreme să distrugă civilizația europeană occidentală, pentru a o supune.
În noiembrie anul trecut, ministrul francez al educației, Jean-Michel Blanquer l-a acuzat pe sociologul francez-iranian Farhad Khosrokhavar, care este director al Școlii de Studii Avansate în Științe Sociale (EHESS) că este adept al „islamo-stângii” și că răspândește „radicalismul intelectual”.
Mai recent, ministrul francez al învățământului superior, Vidal, a declarat la televiziunea națională: „Cred că islamo-stânga ruinează societatea noastră în ansamblu, iar universitățile nu sunt imune, ele fac parte din societatea noastră”.
Nu lipsesc însă criticii înfocați ideologic care să condamne mișcarea guvernului ca fiind o vânătoare de vrăjitoare ce dorește să sufoce libertatea academică, acuzând partidul lui Macron că își propune din ce în ce mai mult să limiteze cercetările care caută să reevalueze în mod critic istoria colonială franceză.
Centrul Național de Cercetări Științifice (CNRS) din Franța a condamnat intenția guvernului de a investiga mediul universitar, numind islamo-stânga drept „slogan politic” care nu are nicio bază științifică și acuzând că prin folosirea acestui termen se încearcă de fapt stigamtizarea anumitor comunități.
În schimb, președintele prestigioasei Universități Sorbona, Jean Chambaz, a acuzat guvernul că încearcă să folosească un limbaj polarizant înainte de alegerile prezidențiale din 2022, precizând că răul din societate nu este „islamo-stânga” ci discriminarea și inegalitate socială.
Așadar demersul guvernului este contestat susținându-se ideile stângii radicale și apărându-se generic poziția tuturor comunităților islamice, despre care se știe acum că sunt de multe ori manevrate din afară de forțe care au o agendă ostilă Franței și Occidentului la modul general, cum a fost în cazul demonstrat al comunităților islamice europene dirijate de Ankara.
Franța are o lungă și nefericită tradiție a universităților devenite teren ideal de propagandă și recrutare a stângii extreme, unde nimeni nu intervenea spre a opri extinderea acestui rău, dar adăugarea islamului radical în acest mediu deja extrem de nociv a reușit în final să producă reacția autorităților, care se văd obligate în sfârșit să intervină.
