"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În discuția despre lumea de după pandemie sunt aruncate din ce mai multe opinii ale autorităților și experților împinși în față în presă, care descriu o viață total diferită și deloc mai bună decât cea pe care o aveam înaintea pandemiei.
Parte din schimbări, ni se spune, ar privi acordarea unei atenții speciale referitoare la ce se crede că ar fi absolut necesar pentru protejarea mediului, a planetei, dar și pentru o pretinsă protejare a speciei umane împotriva virusurilor care ar mai putea apărea vreodată.
În acest sens se vorbește, printre altele, despre generalizarea muncii de acasă, în domeniile unde acest lucru e posibil, pentru scăderea emisiilor de carbon produse de transportul până la locul de muncă și de tot ce înseamnă consumul de energie de la punctele de lucru, dar și pentru păstrarea distanței între angajați, pentru protecția acestora tot împotriva virușilor.
Deja sunt din ce în ce mai mulți tineri care trăiesc singuri și ies din casă din ce în ce mai puțin, petrecându-și bună parte din timpul liber în fața computerului, ceea ce produce un sensibil impact negativ asupra sănătății mintale și fizice a celor afectați de acest fel de izolare. Apoi sunt si experți care vorbesc serios și de faptul că vor trebui purtate măștile în continuare, după terminarea pandemiei, tot pentru oprirea răspândirii virușilor rămași după dispariția noului coronavirus. Sau cine mai știe pentru ce altceva. Ideea e că, ni se spune, ar fi bine să nu renunțăm la portul măștii de acum înainte. Pentru că așa ar fi mai bine, se insistă, oricât ar fi de ciudat și riscant pentru sănătate, în final – detalii AICI.
Iar Comisarul european pentru Mediu, Virginijus Sinkevičius, a arătat în calitate oficială cum se vede lumea de după pandemie din birourile Uniunii Europene, la un interviu oferit înainte de a participa la summitul virtual ViacomCBS și EU40’s BEYOND 2020 – „Tineretul Global: voci și viitor”. Înaltul oficial european a afirmat că ”pandemia a arătat cum se întorc unele obiceiuri nesustenabile – consumul crescut de ambalaje din plastic de unică folosință, aruncarea gunoiului în natură și utilizarea autoturismelor personale”.
Simbol al libertății personale și unealtă de neînlocuit în viață noastră de zi cu zi, produs de industria europeană care aduce cea mai multă prosperitate pe continent, autoturismul e privit acum și de parte din funcționarii Uniunii Europene la fel cum era privit de comuniștii care au stăpânit jumătate de lume în secolul XX – ca un moft al poporului, ce poate fi lăsat la liber sau nu de conducerea de partid și de stat.
Comisarul Sinkevičius a conchis, la sfârșitul interviului, că „nu poate exista o revenire la obișnuințele de dinainte de pandemie și nicio presiune economică nu ar trebui să ne oblige să facem compromisuri asupra sănătății oamenilor și a planetei noastre” – sursa AICI.
Așadar e vorba de lucruri prea importante, ca sănătatea oamenilor și a planetei, pentru ca să nu se facă și câteva schimbări radicale. Asta ar fi, în câteva tușe, o imagine a lumii pregătite acum de noua internațională ecologic-medicală a stângii – oameni izolați în case, ieșind rareori pe străzi cu fețele acoperite de măști, înghesuindu-se la răstimpuri în mijloacele de transport în comun după ce autoturismele vor fi interzise pe motiv că sunt periculoase pentru mediu. O imagine ce pare să fie decupată dintr-un scenariu SF despre o lume viitoare captivă unei dictaturi universale, o lume care părea aproape imposibilă până la anunțarea Marii Resetări ca obiectiv necesar pentru lumea occidentala, sau ceea ar putea fi curând numit fosta lume liberă.
