"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Presa din România – aceea foarte puțină care se ocupă de politică externă și de lucruri serioase – vorbește despre o ”revoluție” în Rusia. Personal nu cred în așa ceva cum nu cred nici în acest Alexei Navalnîi. I-am ascultat discursurile de politică externă și nu se deosebește deloc de Vladimir Putin. Însă ceea ce se întâmplă acum s-ar putea să nu fie întâmplător. Undeva prin toamna trecută s-a lansat zvonul că Putin s-ar putea retrage în această lună.
Când îi aud pe unii că vorbesc despre ”revoluție” în Rusia, vă spun sincer că încep să am coșmaruri. Cea mai recentă revoluție din Rusia ne-a adus comunismul genocidar. Și nici până în ziua de azi nu am reușit să scăpăm de urmașii ideologici ai comunismului. E adevărat că ne-a adus, pentru puțin timp, și Basarabia. Însă dezmembrarea și genocidul care au urmat în Basarabia și în Nordul Bucovinei nu pot fi uitate niciodată, fiindcă ne-am uita pe noi.
Ne uităm la Rusia și nu o înțelegem. E adevărat că nici ea pe noi. Credem că Rusia ar putea deveni o țară democratică, dar asta este o greșeală. Rusia e prea mare ca să fie o țară democratică. Toți cei care au încercat să schimbe Rusia au sfârșit prost. Un exemplu concludent este cel al țarului Petru al III-lea, soțul Ecaterinei a II-a (Ecaterina cea Mare). Vă recomand serialul ”Ekaterina”, dar cel produs de ruși, cu Maria Aleksandrova în rolul principal. Foarte bun serial pentru cei care înțeleg geopolitica și propaganda rusească.
Încă din cele mai vechi timpuri, Rusia visează cu ochii larg deschiși că va deveni a III-a Romă și salvatoarea ortodoxiei. Să nu mai vorbim și despre străvechea ei obsesie: ieșirea la gurile Dunării. Închei concluzionând că Rusia – ca să fie o mare putere și să își îndeplinească idealurile – nu poate fi condusă decât într-un mod dictatorial.
