Il est interdit d'interdire?

Revolta studenților francezi din mai 1968 a avut această lozincă, care la prima vedere pare o idee nobilă, legată de libertatea absolută – dar care, așa cum s-a văzut, poate duce la anarhie. Cum ar fi să interzici să fie interzise crimele, violurile, rasismul? 

În contextul în care comunicarea clasică a fost înlocuită cu noile rețele care domină internetul de astăzi, problema responsabilității și a reglementărilor este una care nu și-a găsit încă rezolvarea. 

Pentru incitare la dezordine și răsturnarea instituțiilor, președintelui(încă în funcție) american i s-a blocat, apoi interzis definitiv accesul la Twitter și Facebook. Dacă deciziile referitoare la răspundere penală vor fi date de justiție, libertatea de exprimare și asociere este acum decisă rapid de alte entități. 

Persoane mai mult sau mai puțin cunoscute au avut accesul limitat sau interzis pe rețele pe baza deciziilor unor algoritmi sau persoane care au primit această autoritate – și aici nu mă refer la imagini indecente sau violente, ci la opinii sau știri care sunt considerate false. În același timp, în toate statele, inclusiv România, au apărut extinderi ale justiției clasice referitoare la responsabilității juridică în mediul online. 

Înterbările care se profilează sunt două: – unde se oprește libertatea(sau de unde trebuie să înceapă interdicția sau, eventual, răspunderea penală)? Și – cine judecă? 

La prima întrebare răspunsul îl are fiecare societate în parte, în funcție de normele sale – problema care apare este că emițătorul nu mai poate fi localizat la fel de ușor, iar uneori aparține altor jurisdicții. 

În ceea ce privește judecata, ea este în acest moment în cazul rețelelor în mediu privat, ceea ce dă corporațiilor o putere periculoasă și discreționară în acest moment, substituind sistemul juridic la nivel global. Să nu uităm că deciziile de blocare și interzicere a accesului la rețele poate servi în primul rând dictaturilor, dupa cum bine remarca Alexei Navalnîi. 

E interzis să interzici? – aceasta e întrebarea la care trebuie răspuns cu înțelepciune, stabilind limita unde se sfârșește libertatea și începe amenințarea la siguranța societății.