"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
10 august reprezintă pentru generația tânără, care nu a prins Revoluția, momentul ei de libertate și de revoltă. Pentru cei care au trăit evenimentele din 1989, asocierea dintre cele două momente poate părea forțată, dar ea nu este. În 1989 ieșeam din dictatură, au fost victime, trăirile și evenimentele de atunci evident că au o altă conotație, dar în 2018, într-o țară democratică, o parte a românilor s-a simțit înșelată de cei care tocmai câștigaseră alegerile. Promisiunile din programul de guvernare nu erau respectate, iar o bună parte a populației s-a simțit amenințată de politicienii tocmai instalați la putere. Da, au fost alegeri corecte, dar asta nu înseamnă ca cei care nu se simt reprezentați nu se pot manifesta ca atare.
Protestul a început pașnic, dar tensiunea se simțea în aer, de ambele părți, forțe de ordine și protestatari. Pe Facebook deja erau grupuri care anunțau că se încearcă intrarea în Guvern, erau postate imagini cu persoane care chemau oamenii la protest pentru a “trimite acest guvern corupt acasă”.
Eu am ajuns la ora 16.00 în piață și undeva în jurul orei 17.00 a început agitația și s-au simțit gazele. Să nu uităm, însă, că 10 august venea după mai bine de un an de proteste și, după ce, în ianuarie 2017, protestatarii au fost îndepărtați cu tunuri de apă.
Au fost îndreptățiți românii să iasă în stradă? Fără discuție! Este normală încercarea de a intra cu forța într-o instituție a statului? Din punctul meu de vedere, da. Dar din motive justificate. Și așa ajungem la evenimentele de zilele trecute din SUA.
Nici până la această oră nu știm dacă alegerile din Statele Unite au fost fraudate sau nu și asta pentru că nu s-a luat în discuție acest scenariu. Toate cererile făcute de Trump au fost respinse, prin urmare, atât timp cât există suspiciunea morților care au votat, a voturilor neverificate, dar numărate, a numărului de voturi peste persoanele înscrise pe liste, a voturilor numărate după termenul legal, da, americanii au avut tot dreptul să iasă în stradă și să ceară alegeri corecte.
Diferența dintre România și SUA este, în primul rând, dată de ușurința cu care protestatarii au putut intra în instituțiile statului. Dacă la noi au existat persoane rănite pentru a împiedica escaladarea protestului și intrarea în clădirea Guvernului, în State victimele au apărut după ce protestatarii au intrat în Capitoliu ca la muzeu. Nu a existat o încercare a forțelor de ordine de a opri accesul, nu s-au folosit gaze, apă sau focuri trase în aer pentru a stopa mulțimea. Odată intrați înăuntru, nu mai știm cum a decurs altercația dintre cetățeni și forțe de ordine, tot ce putem spera este să aflăm la un moment dat adevărul. Așa cum sperăm să-l aflăm și pe cel din România.
Dreptul cetățenilor la apărare, la libertate și la strigarea nemulțumirilor este un drept pe care sperăm că nu ni-l va lua nimeni. La fel, forțele de ordine sunt obligate să își facă treaba și să apere instituțiile statului. Dar acest lucru trebuie să se întâmple proporționat și întotdeauna având în vedere că cetățenii sunt mai presus de politicieni. Țin minte că pe 10 august erau mulți protestatari care vorbeau despre dreptul de a deține arme și despre faptul că “ăștia ne omoară și noi nu ne putem apăra”. M-am bucurat atunci pentru că am crezut că în sfârșit au înțeles și românii că sunt momente când cetățenii trebuie să fie deasupra politicienilor. Trebuie să avem posibilitatea să ne apărăm atunci când suntem călcați în picioare.
Nu este nicio diferență între cele două evenimente descrise mai sus. Dacă reușim să fim obiectivi și să înlăturăm perdeaua ideologică care ne orbește, vom vedea grupuri de cetățeni, din țări diferite, care luptă pentru dreptate și adevăr. Și nici măcar nu trebuie să fie dreptatea noastră sau adevărul nostru, trebuie să ne bucurăm că nu deținem cu toții același adevăr.
