Ana Blandiana, radiografie zguduitoare la 31 de ani de la Revoluție: "Faptul că acum a ieșit pe primul loc tot PSD mi se pare mai incredibil și mai rușinos decât felul în care s-a votat în Duminica Orbului"

Într-un interviu acordat jurnalistei Melania Cincea, pentru site-ul Puterea a cincea, la 31 de ani de la Revoluție, scriitoarea Ana Blandiana a reliefat că PSD (ex-PCR) continuă să domine țara "prin dependența unora și prin indiferența altora". În acest sens, Blandiana a atras atenția că rezultatul alegerilor parlamentare din data de 6 decembrie 2020 este mai rușinos decât cel al scrutinului electoral din 20 mai 1990, cunoscut drept Duminica Orbului, întrucât românii au acces acum la nenumărate surse de informare. FSN câștiga alegerile parlamentare din data de 20 mai 1990 cu un scor de 67,02%, iar Ion Iliescu prezidențialele cu 85% din voturi. 

De asemenea, Ana Blandiana a reflectat faptul că o parte considerabilă dintre români nu s-a desprins de comunism, ci a fost în Decembrie 1989 doar contra dictatorului Nicolae Ceaușescu, motiv pentru care "în următoarele decenii, începând din Piața Universității (Mineriada din 13-15 iunie 1990 - n.red.), țara s-a sfâșiat pe falia dintre cele două lozinci": "Jos Ceaușescu!" vs. "Jos Comunismul!", Ion Iliescu dând curs în anii 90 consolidării unei așa-zise "democrații originale", un regim cu iz bolșevic. 

Melania Cincea: Să ne uităm în urmă la prima eroare comisă de noi, ca popor liber: votul de la alegerile din mai 1990. De ce credeţi că nu am folosit, atunci, în mod înţelept libertatea câştigată? Ce ne alterase capacitatea de analiză, pe cea de decizie?

Ana Blandiana: Aceasta este cea mai abisală întrebare pe care nu încetăm să ne-o punem de 30 de ani, şi asta nu pentru că se referă doar la rezultatul istoric al alegerilor din 1990, ci pentru că a fost actualizată din patru în patru ani: în trei decenii de alegeri libere pe primul loc a ieșit mereu același partid provenit din Partidul Comunist, chiar dacă nu întotdeauna reușea să-și formeze Guvernul, dar dovedind că, prin dependența unora și prin indiferența altora, continuă să domine țara. Faptul că acum, după perioada Dragnea și Viorica Dăncilă, a ieșit pe primul loc tot partidul lor mi se pare mai incredibil și mai rușinos decât felul în care s-a votat în Duminica Orbului. Atunci exercițiul democratic era încă neînvățat, televiziunea una singură și doar a lor, metodele de manipulare încă noi și nedemascate. Dar acum? Ce explicație mai poate fi găsită și ce scuză mai poate fi inventată?

Melania Cincea: Vă invit să priviţi tot retrospectiv, dar în ansamblu, la ceea ce am trăit în ultimii 30 de ani. La alegeri politice făcute de majoritate, alegeri care au implicat decizii politice pe măsură – eșecul lustrației fiind doar unul dintre ele –, dar și la lungi perioade de letargie civică în care s-au complăcut mulţi dintre noi, amorţiţi în nepăsare în faţa unor derapaje ale Puterii. Cu acest tablou în minte, vă întreb: credeți că ieşind în stradă, în Decembrie 1989, românii şi-au dorit, în majoritatea lor, căderea comunismului, libertate, democraţie sau doar căderea lui Ceauşescu şi o îmbunătăţire a traiului de zi cu zi?

Ana Blandiana: Îmi amintesc perfect momentul, din 24 decembrie 1989, când am văzut prima oară scris cu litere mari de vopsea neagră pe o casă de pe Calea Griviței „Jos Comunismul”. Îmi amintesc pentru că am fost șocată. Strigam de două zile împreună cu toți oamenii de pe străzi „Jos Ceauşescu” și abia atunci am înțeles că asta nu era suficient, că inscripția de pe zid însemna ceva mult mai greu, mult mai mult. În următoarele decenii, începând din Piața Universității, țara s-a sfâșiat pe falia dintre cele două lozinci. Pentru ca această falie să dispară oamenii ar fi trebuit să afle tot ceea ce nu știau despre comunism, care fusese o societate extrem de ascunsă, aproape ocultă, și  tot ce nu avuseseră cum să afle despre restul lumii. La moartea lui Ceaușescu, majoritatea populației României nu trăise decât în comunism și nu știa decât ceea ce comunismul îi îngăduise să știe, o colecție de fapte contrafăcute, de idei întoarse pe dos, de concluzii deduse din ura de clasă. Numai educația, care cuprinde și istoria, și morala, poate să facă să dispară această falie. (citiți AICI interviul complet)