SECRETUL dezvoltării armatei Turciei – DRONELE lui Erdogan și succesele militare ale Ankarei. Pericolul neootomanismului

La parada militară azeră din Baku, la care a fost sărbătorită victoria din Nagorno Karabah împotriva armenilor, în centrul atenției s-au aflat președintele turc Erdogan, căruia i se poate atribui fără probleme câștigarea rapidă a războiului, dar și dronele turcești Bayraktar TB2, care reprezintă vârful tehnicii militare turce, prezentate pe imnurile otomane. 

De mai bine de zece ani dronele Bayraktar au fost prezente în toate zonele de conflict unde a fost implicată Turcia, dar au fost și armele cele mai bine vândute de turci la export, Turcia ocupând în prezent poziția de lider mondial în producția și utilizarea dronelor de luptă. 

Turcia este capabilă să producă drone grele, de șoc, la fel ca Statele Unite, Israel și parțial China, fără colaborări cu alte țări și fără să importe prea multe compente necesare acestora. 

În același timp, Turcia rivalizează cu Statele Unite și Marea Britanie ca cel mai activ utilizator de drone de luptă din lume. 

Istoria dronelor turcești a început cu Selçuk Bayraktar, care a convins, în 2005, un grup de oficiali turci să participe la o mică demonstrație cu o dronă pe care a făcut-o cu mijloace proprii. Bayraktar studiase ingineria la cea mai bună universitate din Turcia, apoi și-a luat masteratul la Universitatea din Pennsylvania și a fost doctorand la Massachusetts Institute of Technology.

Întorcându-se acasa, el a început să creeze proiecte ale dronelor de luptă, apoi a produs prototipurile care au fost prezentate comisiilor militare turce. 

„Mulți dintre prietenii mei au primit subvenții pentru a lucra la proiecte militare americane”, a explicat el atunci oficialilor turci, „dar eu vreau să lucrez pentru Turcia. Dacă sprijiniți acest proiect, atunci, în cinci ani Turcia poate lua cu ușurință poziția de lider mondial”. 

După doar un singur an, în 2006, Bayraktar a câștigat concursul pentru realizarea unei mini-drone militare, pe care Ankara a produs-o imediat și a început să o folosească în zonele cu probleme din sud-estul țării.

Un aspect inedit: creatorul dronelor, Selçuk Bayraktar a primit odată cu susținerea aproape necondiționată a Ankarei și mâna frumoasei Sümeyye, fata cea mica a lui Erdogan... 

Turcii au împrumutat din Statele Unite și Israel baza pentru crearea dronelor, cumpărând de acolo dispozitive vechi pe care le-au îmbunătățit rapid, dupa care au început să creeze drone din ce în ce mai avansate în 10-12 ani, ceea ce reprezintă o perioadă scurtă chiar și pentru o țară avansată. 

În 2015, o dronă TB2 a lovit o țintă aflată la o distanță de 8 km de la altitudinea de 4 km, folosind o rachetă ghidată fabricată de Turcia, dovedind astfel calitățile extraordinare ale dronelor turcești. 

De altfel, dronele turcești produse în prezent sunt deja capabile să zboare la o altitudine de 7,5 km și să poarte o sarcină utilă de până la 550 kg, cu un timp de zbor neîntrerupt de până la 24 de ore. 

Pe lângă toate aceste calități, dronele turcești sunt și mai ieftine cu 25-30% decât cele vândute de israelieni și americani... – sursa AICI.  

Performanțele lor au fost dovedite clar pe câmpurile de luptă din Siria, Irak, Libia și Azerbaijian, dar chiar și în Crimeea, unde la începutul acestei luni o dronă Bayraktar TB2 folosită de armata Ucrainei a reușit să pătrundă în spațiul aerian controlat de armata rusă și să fotografieze elemente importante ale tehnicii militare ruse staționate în regiune – sursa AICI. 

În momentul de față, dronele militare Bayraktar sunt un simbol al puterii Turciei conduse de Erdogan, care și-a și pus semnătura pe fuzelajul unora dintre cele folosite de armata turcă. 

Dronele Ankarei sunt dorite acum chiar și de cei mai apropiați aliați ai rușilor din Balcani și buni prieteni ai Chinei, adică de sârbi. Președintele sârb Alexandr Vucic a declarat pentru presă că țara sa dorește să ajungă la un acord convenabil cu Ankara pentru achiziționarea unor drone Bayraktar, ceea ce nu e deloc un motiv de bucurie pentru partenerii și aliații săi – sursa AICI. 

Dar se pare că pentru dronele turcești merită plătit și un preț politic ridicat. Povestea lor spune și povestea creșterii puterii militare a Turciei care a avut grijă să își dezvolte rapid și inteligent complexul militar industrial, dar, în același timp, este și simbolul agresivității Turciei neootomane, care este un pericol imens pentru pacea țărilor din jurul său și nu numai.