EXCLUSIV Interviu. Deputatul Daniel Gheorghe detonează proiectul Zonei Metropolitane susținut de USR-PLUS: ”Un proiect comunist moștenit de la PSD și Ceaușescu. Zona Metropolitană ar reprezenta distrugerea Ilfovului și a economiei României!”


EXCLUSIV Interviu. Deputatul Daniel Gheorghe detonează proiectul Zonei Metropolitane susținut de USR-PLUS: ”Un proiect comunist moștenit de la PSD și Ceaușescu. Zona Metropolitană ar reprezenta distrugerea Ilfovului și a economiei României!”

Deputatul liberal Daniel Gheorghe detonează, într-un interviu oferit Podul.ro, controversatul proiect al Zonei Metropolitane susținut atât de o serie de lideri ai USR-PLUS, cât și de zonele gri din PSD, zone controlate de rechini și samsari imobiliari care vor desființarea Județului Ilfov și transformarea acestuia în localități-dormitor. 

Liderul PNL Otopeni demantelează genealogia comunistoidă a Zonei Metropolitane (modelul fiind așa-zisul Sector Agricol Ilfov), denunță tentativa centalizării excesive și explică etapic, cu argumente, de ce acest proiect ar reprezenta un dezastru atât pentru Ilfov, cât și pentru economia României.

Locuiți în Ilfov, sunteți născut și crescut în Otopeni. Ce părere aveți despre proiectul așa-zisei Zone Metropolitane? Inițial, proiecte în acest sens au tot venit din zona PSD, dar, mai nou, se pare că și USR-PLUS are planuri în direcția asta. Cum comentați?  

Daniel Gheorghe: Am remarcat că în această campanie electorală, contracandidații din partea Alianței USR-PLUS au repus pe tapet o temă pe care o cunoșteam mai mult din zona PSD. Știu că PSD promova această idee a Zonei Metropolitane. Ba chiar o primărie foarte mare deținută de PSD în județul Ilfov, Primăria Voluntari, a făcut la un moment dat și un referendum popular privitor la o alipire de București. 

Este o temă care stârnește revoltă, stârnește amintiri neplăcute pentru toți cei care trăim aici, în Otopeni, sau în orice altă localitate din județul Ilfov. Cu toții știm ce a însemnat perioada comunistă și ce a însemnat așa-zisul Sector Agricol Ilfov. Sub dictatura comunistă, județul Ilfov devenise o periferie, o margine. De aici și decalajul în dezvoltare despre care tot insistă să vorbească inclusiv cei de la USR-PLUS, un decalaj care a fost recuperat masiv și reconvertit în dezvoltare economică și în plusvaloare industrială chiar de către administrația locală a PNL. Pentru că, după cum știm, Ilfovul produce mult mai mult decât ceea ce revine de la bugetul de stat. Ilfovul este unul dintre județele-motor ale României. 

Revenind la așa-zisul proiect al Zonei Metropolitane, e bine de amintit că tentativa de înghițire a Ilfovului datează de pe vremea tovarășului Nicolae Ceaușescu, dictatorul criminal. Fiind născut și crescut în Otopeni, eram foarte mic când am trecut prin trauma demolărilor abuzive. Ceaușescu a încercat să transforme mai multe localități din județul nostru în orașe-satelit și, în același timp, în orașe-dormitor ale proletariatului. Atunci s-au făcut demolări masive în Otopeni, în Balotești, în Snagov, în Măgurele, în Chitila și în multe alte localități din județul nostru. A fost un dezastru social, uman, o dezrădăcinare masivă și profund abuzivă. 

Este foarte important de subliniat că acel model ‹de dezvoltare› pe care comuniștii îl susțineau e un model ce predispune la mahalale, la periferizare, la marginalizare și subdezvoltare. Este modelul care a dat naștere, în Paris, periferiilor transformate în creuzete de infracționalitate, de trafic și consum de droguri, de violență și de terorism islamist, probleme care au schimbat la față Franța. Ce-i drept, modelul francez le este foarte drag și celor de la USR-PLUS, știm foarte bine asta. Ei se raportează la Franța așa cum ne raportăm noi la acel Ancien Régime de dinaintea Revoluției Franceze, ca să fac o paranteză istorică, dar într-o altă dinamică, evident – noi suntem într-o paradigmă conservatoare, în timp ce ei se află într-o dinamică progresistă. 

Sunt mulți tineri care nu știu, de aceea am să vă rog să punctați. Ce s-a întâmplat în Ilfov în perioada dictatorului Nicolae Ceaușescu?

Daniel Gheorghe: Pe vremea lui Ceaușescu, noi, ilfovenii, am fost luați din casele noastre, am fost dați afară abuziv, iar casele ne-au fost demolate cu buldozerul și făcute una cu pământul. Noi am fost mutați forțat la bloc. Vorbim despre acest experiment puțin spus traumatizant prin care au trecut oameni vârsnici, oameni care munciseră o viață ca să își facă o casă, oameni care s-au născut și au trăit acolo și aveau acele pământuri din moși-strămoși. De exemplu, acolo unde am stat eu cu părinții și bunicii, acolo unde locuia străbunicul meu, la rându-i primar al Otopeniului, noi am fost primii care am locuit acolo prin înaintașii noștri, deoarece anterior nouă acolo erau codrii Vlăsiei, iar Otopeniul era un cătun care a tot crescut în ultimii 200 de ani. 

Ce a făcut comunismul în Ilfov a fost o gigantică dramă socială, o barbarie majoră, iar totul a fost gândit în vederea expansiunii marelui București – marota asta se integra altor proiecte ceaușiste megalomanice. În fond, Ceaușescu imagina întocmai ceea ce propune Zona Metropolitană: de la Giurgiu până la Ploiești un mega-hiper-București, cam asta-i viziunea.

După Revoluție, prin 1995, dispare Sectorul Agricol Ilfov, care, oricum, tindea să devină un fel de groapă de gunoi a Bucureștilor, și, în 1997, deja aveam funcționale toate instituțiile județului Ilfov de sine stătător, un lucru la care și PNL a contribuit decisiv, prin primarii săi care, la momentul respectiv, făceau parte din conducerea centrală. 

Ce partide au susținut și susțin înființarea Zonei Metropolitane, într-o formă sau alta? 

Daniel Gheorghe: Au trecut anii și au apărut tot soiul de proiecte vizând Zona Metropolitană, proiecte care, de regulă, veneau din zona PSD și a rechinilor imobiliari. Însă această idee a fost reluată, recent, de o doamnă care între timp s-a retras din viața politică deoarece i s-a descoperit o colaborare cu o anumită structură de dinainte de 1989, mai exact cu Securitatea. Această doamnă colaboratoare a Securității a reluat, de pe poziția de șefă a USR București, perspectiva acestui megalopolis, să-i spunem, și a venit cu propuneri de genul: desființarea sectoarelor, desființarea județului Ilfov, apariția districtelor ș.a.m.d.. Practic, propune un fel de centralism birocratic, totul fiind foarte frumos împachetat în aceste proiecte ale USR-PLUS din perspectiva primatului birocrației și tehnocrației asupra omului ales, asupra omului care are proprietate într-un loc, asupra omului care are identitate, asupra omului cu inițiativă. E foarte interesant acest primat, această transformare a metropolei într-o structură cu un guvernator neales și cu un soi de pseudo primărași, dacă mai rămâneau și ăștia, dar totul centralizat. 

Punctual, ce reproșați acestui proiect privind Zona Metropolitană? 

Daniel Gheorghe: E bine de știut că Zona Metropolitană nu înseamnă mai multe fonduri europene, nu înseamnă mai multă dezvoltare. Ilfovul are capacitatea să atragă și fonduri și dezvoltare. Dacă este o problemă în Ilfov, aceea provine de la nivel central, fiindcă nu se alocă suficiente fonduri, deși în București și Ilfov se rulează practic aproximativ 30% din cifra de afaceri a economiei naționale. Ilfovul este unul dintre motoarele de dezvoltare ale României. Acest lucru nu poate fi neglijat pur și simplu. 

Ce înseamnă, de fapt, Zona Metropolitană? Înseamnă centralizarea deciziilor la nivel de București. Lucruri banale pe care astăzi le poți rezolva la primăria din comuna ta, mergând pe jos cinci minute, se vor transfera la București. Asta înseamnă subsumarea planurilor de dezvoltare locală unui plan integrat major de dezvoltare care nu mai ține cont de viziunea ta proprie, nu mai ține cont de particularitățile tale de dezvoltare socio-economică, nu mai ține cont de tradiție, de specific, nu mai ține cont de resursele locale, sub nicio formă. 

În realitate, Zona Metropolitană ar presupune și un singur plan urbanistic. E cât se poate de legitimă întrebarea: vom avea un plan urbanistic care va satisface pe cine? Chiar pe adepții teoriei că Ilfovul trebuie transformat într-un soi de megaoraș-dormitor, fiindcă, finalmente, județul nostru s-ar transforma într-o colecție de zone-dormitor aferente municipiului București. Nu vom mai putea avea planuri locale de dezvoltare, nu vom mai putea avea acea creștere proprie, nu ne vom mai putea organiza de sine stătător, deci, paradoxal, deși ni se spune că o Zonă Metropolitană ar frâna expansiunea imobiliară, așa ceva i-ar da o nouă explozie. Să luăm, de exemplu, periferiile marilor orașe occidentale, care din păcate s-au dezvoltat haotic – unele sunt la nivel de favele și multe din ele sunt zone care nu au nimic de spus pentru nimeni și care nu au nicio perspectivă de dezvoltare. Sunt locuri unde oamenii vin și dorm, atâta tot. Inevitabil, gradul de poloare ar crește, deși paradoxal se vorbește despre protejarea mediului.

Cum vedeți relația dintre București și Ilfov? Care trebuie să fie raportul? 

Daniel Gheorghe: Desigur, există o serie de chestiuni importante care necesită o abordare intergrată cu Bucureștiul, dar pentru acestă abordare, noi facem parte din aceeași regiune, euroregiune sau cum vreți să-i spuneți, Regiunea de dezvoltare numărul 8 a României, București-Ilfov. Relația dintre București și Ilfov trebuie să fie una de conlucrare, de colaborare, de respect și de interdependență. Avem dezvoltare regională, care cuprinde marile proiecte de dezvoltare local-regională și asta înseamnă Centura Bucureștiului, punctele de ieșire din Capitală, construcția de drumuri, de autostrăzi și mare infrastructură, transportul public, iarăși o chestiune unde s-au făcut foarte mulți pași și unde putem spune că datorită primarilor PNL din Ilfov și datorită Consiliului Județean, condus tot de PNL, aceste probleme ce țin de traficul peri-inter-urban și traficul între București și Ilfov au fost rezolvate în cele din urmă cu succes și în interesul oamenilor. 

Avem problema gestiunii mediului, care e iarăși o chestiune ce necesită colaborare aplicată cu Bucureștiul. Avem interdependență și întrepătrundere, dar suntem entități diferite. Acest lucru trebuie să se înțeleagă foarte clar. Chiar nu putem gândi Ilfovul ca pe un spațiu gol de orice. 

Puțină lume se gândește că, în cazul unei Zone Metropolitane, așa cum o propun cei de la USR-PLUS, și nu doar ei, se deschide o poartă largă pentru rechinii imobiliari. De altfel, astfel de samsari s-au aflat în spatele majorității proiectele de Zone Metropolitane emise de-a lungul ultimelor trei decenii. De regulă, astfel de tentative veneau din zona gri a PSD, fiindcă, de fapt, PSD este adevăratul promotor. Avem de-a face cu o temă moștenită de PSD de la PCR, temă care, astăzi, iată e susținută de oamenii noi de la USR și PLUS, partidele unității, solidarității și libertății. Acesta este circuitul genealogic al acestei teme. 

Prin înființarea Zonei Metropolitane, am asista la preluarea unor prerogative constituționale legitime ale autorităților publice locale, care țin de autonomia locală așa cum e ea prevăzută în Constituție, în Codul Administrativ, în Legea 215 și în toată legislația de natură administrativă a României și în Legea Finanțelor Publice, de asemenea, iar prerogativele vor fi transferate către un centru, un centru care va avea rolul de a lua deciziile majore. Așadar, există riscul să ne întoarcem în situația din comunism. În loc să mergi spre descentralizare, galopezi spre o super-centralizare. 

Miza sunt resursele, resursele pe care Ilfovul le are și pe care primarii PNL de aici le gestionează foarte bine. Terenurile sunt o altă țintă majoră, terenurile care, în loc să devină spații pentru parcuri industriale, locuri în care să fie atrasă industria ușoară, logistica, comerțul, sau să devină parcuri pentru oamenii care trăiesc aici, să rămână terenuri agricole pentru producătorii noștri agricoli din Ilfov, în loc să aibă astfel de funcțiuni, terenurile respective s-ar transforma în parcele pentru construit blocuri de băieții deștepți și șmecheri. 

Ce cred oamenii din Ilfov despre acest proiect vizând Zona Metropolitană?

Daniel Gheorghe: Oamenii sunt foarte refractari la această idee, o resping categoric. Oamenii de la noi din județ cred că autonomia locală trebuie să fie păstrată, că cea mai bună dezvoltare este cea care mizează pe o descentralizare autentică și pe păstrarea atribuțiilor de funcționare a primăriilor și a Consiliului Județean Ilfov așa cum sunt ele în prezent. Mulți dintre oameni asimilează această chestiune cu un soi de colonizare a județului nostru sau cu transformarea județului într-o margine, o periferie, așa cum s-a întâmplat înainte de ꞌ89.  

Fiind dintotdeauna de aici, eu cunosc foarte bine aceste lucruri spre deosebire de alți candidați care s-au trezit ilfoveni făcându-și viză de flotant în preajma alegerilor, pentru că, s-o spunem drept, campaniile astea de atragere a flotanților să voteze în județul nostru le făcea PSD, la scară industrială, dar acum practica a fost preluată și de cei de la USR-PLUS. Cunosc ce se întâmplă aici, la firul ierbii, fiindcă aici m-am născut, aici trăiesc, aici îmi desfășor activitatea și cred că este cel mai important ca pentru oamenii din Ilfov să decidă cei care trăiesc aici, nu cei care dor terec pe aici sau vin în Ilfov în scop politic. Cetățenii acestui județ să decidă. 

Un alt aspect foarte important pe care mulți îl neglijează – în cazul unei Zone Metropolitane așa cum a propus-o USR București, anul trecut, în acest caz există o cotă parte din bugetele locale care ar merge la metropolă. Așadar, în loc să primim fonduri pentru marile proiecte din zona noastră, pentru centură, pentru metrou, pentru arterele de comunicații naționale care leagă Capitala de restul țării, nouă ni s-ar lua către metropolă, și mai departe nu știm ce s-ar întâmpla ca banii respectivi. Aceasta în condițiile în care Ilfovul este unul dintre cei mai mari contributori naționali și constant dă mult mai mult decât primește,

PNL din Ilfov nu susține proiectul Zonei Metropolitane, este conștient că, în realitate, acest proiect ascunde interesul de a desființa județul Ilfov și de a înghiți, într-un mega-București aglomerat, comunitățile noastre. Totodată, considerăm că la nivel național acest proiect al Zonei Metropolitane distruge pur și simplu dezvoltarea durabilă a României.

România are nevoie de mai mulți poli de dezvoltare, poli regionali. Pe lângă marile orașe, care-s comunități foarte puternice, România are nevoie ca de aer să se dezvolte peste tot, nu să-și centralizeze totul în București. Avem nevoie de descentralizare, avem nevoie de respectarea principiului subsidiarității și de păstrarea autonomiei locale, administrative și financiare așa cum o prevăd astăzi legile țării. 

Un alt aspect care-i deranjează pe mulți este faptul că în Ilfov, în multe comunități, există o identitate locală, o mândire a locului, există un simț al apartenenței. Sunt mulți oameni care vin la noi în comunități pentru că în primul rând vin în calitate de activiști, adică au căruța pusă înaintea cailor, fiindcă e vorba despre personaje care nu cunosc zona și sunt deranjate de această identitate a locului. Persoanele astea nu doresc să se integreze în comunitate și nedorind să o facă, aceștia (nu sunt deloc mulți) încearcă să găsească metode prin care să dizolve, să dezintegreze acea comunitate. Noi avem anumite repere ce țin de identitate, de tradiție, de credință și nu ne putem juca cu ele.

Indiferent cum o împachetăm, pe modelul megalopolisurilor asiatice, modelul chinez, singaporez sau vietnamez, indiferent dacă o trecem prin marile orașe din vestul Europei, care din păcate se confruntă cu niște probleme sociale extrem de serioase asupra cărora nu voi insista acum, această metodă amintește de comunism. Pentru noi cei de aici, pentru ilfoveni, există o singură variantă: o colaborare transparentă, legitimă, bazată pe respect reciproc cu municipiul București, capitala României, o colaborare corectă. Noi respectăm Bucureștii și mi se pare corect ca și Bucureștii să ne respecte pe noi.