Criza economică permanentă în care se află Coreea de Nord, datorată regimului politic comunist dar și sancțiunilor impuse de organismele internaționale, din cauza programului său nuclear, îi face pe comuniștii care conduc țara să apeleze la soluțiile cele mai puțin convenționale pentru a acoperi măcar parte din nevoile alimentare de bază ale populației.
Una dintre ele e fertilizarea terenurilor agricole cu excremente umane, din cauza faptului că țara comunistă nu mai poate cumpăra îngrășăminte chimice pe fondul lipsei de valută și a interdicțiilor economice.
Anii trecuți îngrășămintele naturale, recoltate din grajduri, erau aduse gratuit la fermele de stat din apropiere, care le foloseau ca înlocuitori ai îngrășămintelor chimice, dar în ultima vreme, de când există o penurie gravă de bălegar, producătorii agricoli folosesc excremente umane, pe care autoritățile au luat măsuri spre a le pune la dispoziție.
Fermele de stat, care sunt cei mai mari producători agricoli ai țării comuniste, sunt cât se poate de ineficiente și amenințarea foametei generale a făcut conducerea comunistă să accepte pe piață și producătorii privați care reușesc să producă mult mai mult cu mijloace mai puține.
Până acum fermele de stat erau cele către care mergeau cu prioritate ”îngrășămintele” umane, dar acum autoritățile din Coreea de Nord au declarat sezon deschis vânzării la liber a excrementelor, acordând unui număr mare de lideri comunitari dreptul exclusiv de a vinde anumite cote către producătorii privați.
Fosele septice ale blocurilor de locuințe sunt cele mai solicitate locuri de recoltare a excrementelor umane și liderii celor mai mici unități administrative din țară, numite inminban, care sunt formate din 20 până la 30 de gospodării, se ocupă personal de gestionarea acestei resurse.
Toți nord-coreenii sunt obligați să facă parte dintr-un inminban și să participe la activitățile acestuia, sub conducerea liderilor locali, care au acum acordul partidului comunist de a vinde și către producătorii agricoli privați ”îngrășămintele” din sursă umană.
Liderii inminbanurilor preferă să vândă fecalele producătorilor privați deoarece pot obține câștiguri mai mari de la aceștia – pentru un butoi de excremente umane se pot obține 50 de kilograme de porumb de la fermieri privați în timp ce fermele administrate de stat ofera doar 20-30 de kilograme de porumb.
„În țara noastră, când îngrășămintele sunt absolut rare, fermele de stat și fermierii privați concurează între ei pentru a cumpăra gunoi uman și cenușă de carbune, deoarece acestea pot fi amestecate împreună pentru a face compost”, a declarat o sursă din Coreea de Nord pentru Radio Free Asia, care a raportat anterior că în Coreea de Nord se stabilesc cote pentru colectarea dejecțiilor umane la începutul fiecărui an, pentru pregătirea sezonului de însămânțare și plantare.
În ianuarie 2019, liderul nord-coreean Kim Jong Un a declarant, în timpul discursului său de Anul Nou, că agricultura va fi instrumentul principal pentru reconstrucția economică a țării, iar la scurt timp după aceea fiecare cetățean a fost obligat să colecteze și să livreze o anumita cantitate de „îngrășământ” din sursă umană pe zi, pentru o perioadă de colectare fără o durată specificată.
În octombrie 2019, Radio Free Asia a raportat că nord-coreenii au ajuns să recurgă la violență fizică pentru a obține controlul asupra toaletelor publice, astfel încât să poată face față la ceea ce sursele din Coreea de Nord spuneau că sunt „cote nerezonabile”.
Măsura folosirii „îngrășământului” uman a dus la creșterea explozivă a numărului celor afectați de viermi intestinali și a bolilor infecțioase digestive, din cauza contaminării multor terenuri agricole, dar Kim Jong Un și conducerea politică a țării-lagăr nu par să fie deloc interesați de starea cetățenilor nord coreeni.
Sursa Radio Free Asia