EXCLUSIV Interviu. Daniel Gheorghe: Victor Ponta, unul dintre cei mai mari AGENȚI de influență ai Chinei comuniste din România. Oamenii și interesele Beijingului

Deputatul liberal Daniel Gheorghe analizează, într-un interviu oferit Podul.ro, maniera subversivă în care China comunistă încearcă să intervină, la cel mai înalt nivel, în politica internă a României, cu scopul de a influența și controla cele mai importante domenii strategice ale țării. 

Momentul de glorie al Chinei comuniste în România a fost, punctează liberalul, perioada guvernării Victor Ponta, când PSD s-a făcut preș în fața tuturor jocurilor și intereselor Beijingului. 

Daniel Gheorghe vorbește pe larg despre campania de expansiune a Beijingului, ofensivă ce țintește atingerea unei forme de hegemonie globală, explicând și importanța covârșitoare a alegerilor prezidențiale din SUA în contextul războiului economic pe care Washingtonul îl poartă împotriva Chinei. 

Cât de prezentă și de influentă este China în România? 

Daniel Gheorghe: China este extrem de prezentă în România, și nu de ieri, de azi. Asta o spune și faptul că, ori de câte ori cineva ridică problema Chinei, imediat apare marota ”fratelui chinez” și exemplul ”marii puteri chineze”, care, vezi Doamne, ar fi o pildă de ”capitalism” și care ar trebui să fie partenera României. 

Momentul glorios al influenței chineze a fost în timpul guvernării Victor Viorel Ponta, PSD având vechi și rentabile legături cu partidul chinezesc chinez, și asta încă înainte de ꞌ89, pentru că, o știm cu toții, PSD-iștii sunt moștenitorii de drept ai PCR. În perioada lui Ponta s-au săvârșit niște fapte extrem de reprobabile, care, în perspectivă, ar fi mers până la cedarea sistemului energetic național către statul comunist chinez, ceea ce, s-o spunem pe șleau, ar fi reprezentat un dezastru de proporții pentru securitatea României. Sub Victor Viorel Ponta și la indicațiile sale s-a încercat chiar și parafarea un parteneriat strategic cu China. A fost momentul când comuniștii de la Beijing și-au trimis în România așa-zișii investitori, care aveau foaie de parcurs de la partid și care au făcut niște promisiuni mincinoase și absurde ce n-au fost niciodată onorate, fiindcă scopul era propaganda și exercitarea influenței, nu pomparea unor investiții. Acest circ propagandistic comunistoid a fost patronat chiar de fostul premier Victor Viorel Ponta, unele reuniuni fiind regizate cu pompă caraghioasă în Parlamentul României, dar și în alte instituții de frunte ale statului. 

Influența există, China are mulți, mulți simpatizanți în România, țară invadată de cele mai de prost gust chinezării posibile. Vă voi indica trei partide unde eu am sesizat îndrăgostiți de China comunistă. E vorba de plăcinta ProALDE, partidulețul imund condus de Ponta, care, în fapt, e un soi de PSD 2. Apoi e PSD-ul clasic, evident, partidul-stat care are tradiții de colaborare cu China încă de dinainte de decembrie 1989, via PCR. Nu în ultimul rând, și la oamenii noi din USRPLUS am remarcat câțiva simpatizanți ai Chinei, dar simpatia aceasta vine din mirajul oamenilor noi față de dictatura tehnologică, ordine, disciplină totală și reguli draconice. 

China comunistă se află, de ani de zile, într-o campanie de expansiune ce țintește atingerea unei forme de hegemonie globală. Care sunt cele mai de interes zone vizate de China? 

Daniel Gheorghe: China contestă de ani de zile supremația economică și politică a Statelor Unite, lucrul acesta este evident. Beijingul a dezvoltat o politică expansionistă ce vizează o serie de puncte strategice în care China investește masiv la scară mondială cu scopul de a obține o hegemonie globală. Acesta este obiectivul. Războiul economic declanșat de SUA împotriva Chinei este cât se poate de necesar și de legitim. Americanii au realizat că au fost trași pe sfoară în mod premeditat și organizat de o structură cu aspect corporatist organizată în cel mai cinic mod de un sistem comunist care a beneficiat de aportul de capital, de resursele și de know how-ul SUA și al Occidentului ca apoi să folosească toate acestea chiar împotriva principalilor investitori în China.  

În Europa sunt câteva puncte estențiale unde chinezii încearcă să joace foarte puternic. În Italia, prezența chineză se simte în marile orașe industriale și în porturile cu importante valențe comerciale și strategice. Beijingul încearcă să preia influența în porturi ca Genova, Veneția, și nu e vorba doar de aceste două cazuri. În Grecia se știe foarte bine tendința chinezilor de a pune mâna pe portul Pireu, un însemnat nod comercial și strategic. 

Și în jurul României China se află într-o ofensivă la baionetă. Vă dau un exemplu: Serbia, care se găsește sub o puternică influență chineză. Am vizitat anul trecut Serbia și am fost realmente șocat de tot ce înseamnă dezastrul ecologic al exploatărilor de cupru din zonele românești de pe Valea Timocului. Dezastrul ecologic de acolo este ceva de neimaginat, eu n-am mai văzut niciunde așa ceva. Aerul este irespirabil, se practică o exploatare sălbatică, nu se ține cont absolut deloc de mediul înconjurător, de legislații, pur și simplu se dărâmă munți întregi pentru a exploata minereu. 

Mai trebuie menționat un aspect: chinezii s-au implicat treptat și foarte adânc în Balcani. Pe lângă vechea lor aliată, mica Albanie, acum vorbim de Serbia, de Muntenegru, de Bosnia și Herțegovina, dar sunt multe alte cazuri, în Bulgaria, în Ungaria, unde se vorbește despre investițiile în infrastructură pe care China a anunțat că la va derula la Budapesta, Belgrad și apoi către interiorul Peninsulei Balcanice.  

De reținut că Beijingul își îndreaptă atenția spre puncte strategice. De exemplu, portul Pireu e esențial – pe acolo intră spre Europa Occidentală numeroase mărfuri și bunuri dinspre Asia, Africa, Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu. E un nod comunicațional deosebit de important. 

China este prezentă din plin în zone din Indonezia, din Sri Lanka, Pakistan, în strâmtorile care despart Peninsula Arabă, nu mai spun în Africa, unde exploatează în cel mai sălbatic mod resursele naturale, cauzând îngrozitoare dezastre ecologice. 

Peste tot pe unde e prezentă, China și agenții ei de influență încearcă să atragă elementele corupte, politicienii reprobabili din guvernele țărilor respective cu scopul de a contracta niște împrumuturi de la Beijing, împrumuturi care nu doar că nu se dovedesc a fi rentabile vreodată, dar reprezintă o capcană, o formă de dependență. 

Prezența Chinei este susținută propagandistic și subversiv și de așa-zisele institute Confucius, care au fost acuzate de spionaj și de alte forme de periclitare a siguranței de stat în mai multe țări europene. Nu se poate miza pe încredere când e vorba de China și de oamenii ei, suspiciunile și acuzațiile sunt la nivel internațional. 

Cum se raportează guvernul PNL la toate aceste tentative de imixtiune ale Chinei comuniste? 

Daniel Gheorghe: Una dintre cele mai mari realizări ale guvernului PNL e îndepărtarea influenței chineze care a beneficiat din plin, de-a lungul a ani zile, de susținerea PSD și a guvernărilor aferente. Mă refer, în principal, la decizia premierului Ludovic Orban și a întregului guvern PNL de a deturna vechiul proiect al PSD și al lui Victor Viorel Ponta de a antama Chinei reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă. Actualul guvern și-a asumat un parteneriat special pe domeniul energetic alături de SUA, acesta fiind cel mai important pas în ceea ce privește îndepărtarea riscului de securitate națională din partea Chinei.  

O altă zonă de ”infrastructură critică”, așa cum le place securiștilor să spună, este cea privitoare la rețeaua 5 G și interesele Huawei în România. După cum vedem, chinezii atacă infrastructura strategică, sunt interesați de sectorul energetic, de domeniul comunicațional, de exploatarea resurselor naturale, de marea infrastructură – porturi, aeroporturi, autostrăzi, căi ferate –, dar pun accentul și pe dobândirea tehnologiei ce ar putea fi folosită la un moment dat pentru chestiuni ce țin de sectorul militar sau de spionaj, așa cum sunt tehnologia informației și aspectele comunicaționale. Este cât se poate de evident că România nu poate permite instalarea de rețele 5 G cu un partener comunist care nu respectă nici cele mai elemantare drepturi ale omului și care funcționează, dincolo de propaganda mincinoasă, într-un sistem de putere comunist în sensul cunoscut și de noi înainte de ꞌ89. Aceste investiții strategice în România pot fi făcute numai cu partenerii noștri din SUA și Uniunea Europeană. Noi suntem parte a NATO și nu ne permitem să dăm infrastructura strategică a României și chestiuni ce țin de apărarea vieții și siguranța cetățenilor români pe mâna Chinei comuniste. 

Cred că legislația în materie de siguranță națională ar trebui să fie una mult mai dură în ceea ce privește domeniile strategice. Trebuie să închidem cu grijă toate portițele prin care puteri de factura Chinei și Rusiei ar putea beneficia de vreo pârghie economică sau de orice alt fel. Legislația poate fi modificată de o așa manieră încât inclusiv accesul pe piața românească să nu mai fie atât de ușor pentru anumiți jucători economici care provin din țări ce au un indice al drepturilor și al libertăților foarte depreciat sau chiar fac parte din sisteme de gândire totalitară. China și Rusia sunt cele mai elocvente exemple.  

Cu toate acestea, constat că despre chinezi nu doar că nu se vorbește în România, dar există multe, multe medii cu pretenții elevate în care, atunci când atingi problema Chinei comuniste, încep unii să îți explice cât de încuiat la minte ești, cât au progresat chinezii, că ei sunt pe primul loc în lume, că i-au depășit pe americani... Așadar, este vorba și de o propagandă destrăbălată emisă de tot soiul de utili ai Chinei, pe care din politețe îi numesc ”naivi”. 

Cât de importante sunt alegerile prezidențiale din SUA în aritmetica războiului economic pe care Washingtonul îl poartă împotriva Chinei comuniste? 

Daniel Gheorghe: Sunt convins că alegerile prezidențiale din Statele Unite sunt mult mai importante decât în alți ani și au un impact mult mai mare decât de obicei. Cred că Trump, Pompeo și toți ceilalți înalți demnitari din administrația republicană și-au dat seama foarte, foarte bine ce înseamnă pericolul comunismului chinez. Cu atât mai mult cu cât virusul chinezesc – așa trebuie numit, fiindcă de acolo a plecat – s-a răspândit pretutindeni și amenință să stingă economia mondială, dincolo de morții, de crizele sanitare și umanitare cauzate. Răspândirea la scară planetară a acestei epidemii îi este datorată dictatorului Xi Jiping și tovarășului comunist paramilitar Tedros Adhanom Ghebreyesus, șeful Organizației Mondiale a Sănătății, care, în fapt, se pretează la cele mai mizerabile jocuri ale Chinei. Beijingul și Organizația Mondială a Sănătății au mințit și au ascuns în mod premeditat adevărul privind pandemia. 

Economia mondială a primit o undă de șoc doar pentru că Republica Populară Chineză a mințit planeta în mod premeditat. Tovarășii au recunoscut situația numai în momentul în care se înregistrau valuri de cazuri în alte țări asiatice. În același timp, minciunile criminale ale Organizației Mondiale a Sănătății au dus la adoptarea și internaționalizarea unor măsuri foarte, foarte greșite în acea perioadă. 

Revenind la alegerile din SUA, e clar că administrația Trump este cât se poate de conștientă de pericolele presupuse de expansiunea globală a Chinei comuniste. Situat la polul opus, cap al unei familii care are intense legături cu Beijingul, dintre care multe frauduloase, Biden nu poate furniza o soluție la această mare și actuală problemă. Este nevoie de mult mai multă fermitate, de unitate, de consecvență și continuitate în acest război menit să oprească expansiunea Chinei la scară internațională. 

Sunt convins că Donald Trump se va impune și că va câștiga alegerile prezidențiale, iar acest lucru nu va fi deloc pe placul tovarășilor de la Beijing. Să nu uităm că administrația în care Biden a avut un cuvânt greu de spus, poate mai greu chiar și decât cel al lui Barack Obama, a reprezentat momentul de vârf pentru tot ceea ce a înseamnat expansiunea economică a Chinei nu doar în regiunea Asia-Pacific, unde era clar că așa ceva urma să se întâmple, dar și în America de Nord și în Europa.