În ultima lună, centralele de presă ale Chinei au făcut foarte clară intenția țării comuniste de a ataca și ocupa Taiwanul în perioada imediat următoare, una dintre datele avansate pentru ocuparea unor insule aparținând Taiwanului fiind cea a alegerilor din Statele Unite.
Presa comunistă a prezentat noile rachete chinezești cu care au fost înzestrate unitățile Armatei Populare din zona de coastă, de unde acestea ar putea lovi ținte din Taiwan, alături de bateriile antiaeriene S400 achiziționate de la ruși, cu care ar putea fi distruse avioanele Taiwanului înca de pe teritoriul țării lor, imediat ce se ridică de la sol.
De asemenea, au fost întărite unitățile de aviație și marină care ar trebui să facă parte din forța de atac asupra Taiwanului, iar lucrul acesta a fost prezentat cu emfază de presa chineză.
Producția de nave de luptă e la cote maxime iar cel de-al doilea portavion chinez, Shandong, și-a încheiat testele și va fi gata de luptă înainte de sfârșitul anului.
În paralel, propaganda comunistă a crescut gravitatea amenințărilor directe – luni, unul dintre organele de ”presă” ale Partidului Comunist Chinez pretindea că avioanele de luptă ale Chinei au dreptul să zboare deasupra Taiwanului, iar dacă taiwanezii trag asupra lor însemnă că declanșează conștient războiul. (sursă: https://www.taiwannews.com.tw/en/news/4038721)
După ocuparea Hong Kongului cu daune suportabile, era de așteptat ca cei care conduc China comunistă să vrea să încheie rapid socotelile și cu Taiwanul, ajutați fiind și de criza mondială majoră produsă de pandemie, criza care ar trebui să facă țările ce pot interveni în conflict să fie mai reticente să își riște resursele într-un razboi cu o mare forță militară.
Numai că dacă orașul-provincie era doar o putere financiară, Taiwanul este și o respectabilă putere industrială și militară. Forța industrială a Taiwanului poate fi ilustrată și numai de faptul că este cel mai mare exportator de componente electronice din toată Asia, depășind Japonia, Coreea de Sud, Singapore și China.
Mai mult, țările enumerate sunt mari importatoare ale componentelor electronice fabricate de firmele taiwaneze, ceea ce vorbește clar despre calitatea înaltă a acestora. (sursa: https://www.taiwannews.com.tw/en/news/4038700)
Iar industria hi tec de pe insulă înzestrează și armata taiwaneză cu un număr mare de arme avansate, de mare precizie, care pot face mari probleme armatei regimului comunist dacă va încerca să atace Taiwanul.
De exemplu, în arsenalul armatei taiwaneze se află racheta de croazieră aer-sol Wan Chien (Ten Thousand Swords), datî în folosință în 2018, care poate atinge ținte de până la o distanță de 200 de kilometri montată pe avioanele de luptă.
Altă armă din arsenalul forțelor taiwaneze e Tien Chi (Sky Spear), o rachetă sol-sol, cu o rază de acțiune de 120 de kilometri, care este în dotările unităților pe insula Dongyin de pe coasta Fujian, precum și într-o altă locație nedezvăluită, de unde poate ajunge să lovească ținte de pe teritoriul chinez.
Potrivit publicației Missile Threat, rachetele de pe insula Dongyin sunt amplasate în silozuri și sunt apărate cu baterii de rachete sol-aer Tien Kung II (Sky Bow II).
În ceea ce privește rachetele cu rază mai lungă de acțiune, noua rachetă de croazieră Yun Feng (Cloud Peak) are o rază de acțiune de 2.000 de kilometri și poate fi transportată pe un vehicul de lansare mobil. Sistemul Yun Feng este capabil să lovească țintele militare din sudul Chinei ori chiar de la Beijing.
Împotriva navelor de război chineze Taiwanul are rachetele anti-navă Hsiung-Feng II și Hsiung-Feng III, care au o rază de acțiune de 250 de kilometri și respectiv 400 de kilometri, conform publicației Defense News.
În dotarea armatei taiwaneze este și arma antiaeriană Tien Kung III (Sky Bow III) care are o rază de acțiune maximă de 200 de kilometri, iar pentru luptele aer-aer sunt rachetele cu rază medie de acțiune, cu ghidare radar, Tien Chien II (Sky Sword II).
Pe lângă toate dotarile de excepție ale armatei, din producție proprie, Taiwanul a primit și aprobarea administrației Trump de a achiziționa arme de ultima generație produse în Statele Unite: 11 lansatoare de rachete de artilerie de înaltă mobilitate (HIMARS) M142, 135 de rachete AGM-84H SLAM-ER și echipamente conexe, precum si capsule pentru senzori externi Recce realizate de Collins Aerospace pentru avioanele de luptă.
Lansatoarele mobile HIMARS vor include 64 de rachete Army Tactical Missile Systems (ATACMS), care sunt rachete sol-aer ce transportă focoase non-nucleare de 226 kilograme până la 300 de kilometri.
Având în vedere faptul că strâmtoarea Taiwan are o distanță de doar 130 de kilometri, bazele de coastă chineze, porturile și zonele de staționare din Fujian se află și în raza de acțiune a armelor americane. Împotriva navelor de luptă chineze au fost cumpărate tot din Statele Unite 100 de rachete anti-navă Harpoon montate pe uscat. (sursa: https://www.taiwannews.com.tw/en/news/4038843 )
Cercetătorul american Ian Easton (https://project2049.net/author/ianeaston/), Senior Director al Institutului Project 2049, descrie astfel strategia de apărare a Taiwanului din timpul primul val de rachete venit din China – atacuri concomitente cu rachete ATACMS, SLAM-ER, Wan Chien, Yun Feng și alte arme asupra porturilor militare și bazelor aeriene chineze din zonele apropiate, din Fujian, Zhejiang și Guangdong, primul obiectiv fiind să lovească trupele care se pregătesc de invazie.
Apoi rachetele cu rază mai lungă de acțiune ar continua să lovească infrastructura și logistica bazelor militare implicate în invazie, în timp ce rachetele anti-nave ar distruge navele chineze care încearcă să transporte trupe în Taiwan.
Superioritatea aeriana va fi imposibil de câștigat de avioanele chineze vânate de rachetele antiaeriene de ultimă generație americane și taiwaneze. (sursa: https://www.taiwannews.com.tw/en/news/4038843)
Toate acestea arată că lucrurile nu stau deloc bine pentru China, pusă în situația să se apere la rândul ei și să suporte pierderi grele în cazul în care va ataca Taiwanul.
(Foto deschidere: EPA/EFE)