FOTO Budapesta scăldată în sânge. 23 octombrie 1956

Pentru cine nu trăiește exclusiv în prezentul continuu, în cotidian, și se interesează puțin și de istorie, ziua de 23 octombrie 1956 este de neuitat. Izbucnește revoluția la Budapesta. La 4 noiembrie, armata roșie a invadat Budapesta. A fost o ridicare superbă a studențimii, tineretului, muncitorilor budapestani. De la sfîrșitul lui octombrie trăiseră zile de speranță – că lumea postbelică va evolua în afara cadrelor războiului rece și sovieticii se vor retrage punînd capăt regimului de ocupație care dura încă din 1944.

Confruntat cu masivele proteste, Kremlinul dădea semne că ezită. Hrușciov nu se hotăra – 1/ să treacă la represalii 2/ să ajungă la o formulă negociată, de compromis, cu un popor tot mai radical și mai ferm în opțiunile lui anticomuniste. Dacă intervenea cu tancurile trebuia să plătească un preț imens de imagine. Ar fi fost limpede că regimurile est-europene sunt regimuri care se susțin pe baionete. Că erau de fapt regimuri de ocupație străină, controlate de soldatul sovietic. Nikita Hrușciov nu își consolidase puterea. Trebuia să își calculeze bine pașii. Orice greșeala l-ar fi făcut să-și piardă fotoliul la Kremlin.

Revolta budapestanilor a arătat cu vigoare adevăratele sentimente ale populației față de comunism și URSS. Și nu numai ale maghiarilor, dar și ale polonezilor, aflați și ei în acele zile pe străzi, așteptînd să se producă intervenția tancurilor sovietice la Varșovia, Gdansk etc. Kremlinul nu își făcea iluzii nici în ce privește Praga, Sofia, București, Berlinul de est. Serviciile lor secrete, ambasadele, cozile de topor locale raportau care sunt adevăratele sentimente ale populației. Budapesta a fost un semnal clar pentru raporturile dintre Moscova și vasalii ei europeni.

Nikita Hrușciov a ales soluția dură. După cîteva zile de ezitare a trimis tancurile să înăbușe revoluția maghiară. A aratăt astfel lumii adevărata față a regimului de tip sovietic. Era o dictatură bazată pe violență, nu un regim de democratie populară cum îi plăcea propagandei sovietice să numească regimurile din țările ocpate în 1945 de armata roșie la ordinul lui Stalin. A urmat un carnagiu. Soldații sovietici au tras cu tancurile asupra populației, clădirilor, podurilor. Budapesta a devenit un cîmp de bătălie. Rezistența rebelilor a fost eroică, dar disproporția de forțe a fost uriașă. Pacea pe care a obținut-o Kremlinul a avut aspectul unui cimitir. Mareșalii URSS nu puteau concepe că teritoriile cucerite în anii ꞌ40 nu sunt o pradă pentru totdeauna. Nici că granițele URSS nu trec prin Praga și Berlin.

Era totuși o chestiune de timp ca Europa ocupată să se elibereze. A mai durat decenii de suferință, pînă în 1989, 33 de ani. Dar totul a început atunci la Budapesta la 23 octombrie 1956. Să nu uităm!

(Sursa foto: stelian-tanase.ro)