Clotilde Armand, semnal de alarmă în Libération: Sute de mii de români nu au acces la asistență medicală! Plecarea medicilor în Vest, o problemă de o gravitate excepțională

Cunoscutul cotidian francez Libération a publicat, recent, o analiză a europarlamentarei USR Clotilde Armand – candidata Alianței PNL-USR-PLUS la Primăria Sectorului 1 –, în care aceasta face o amplă radiografie a campaniilor de brain-drain medical care lasă țările din Estul Europei fără doctori, fenomenul având consecințe dezastruoase asupra a milioane de oameni, mulți dintre aceștia, în special cei din provincie și zone defavorizate, aflându-se în situația de a nu-și mai putea asigura asistența medicală necesară.

”Liderii europeni trebuie să-și dea seama urgent că plecarea personalului medical în Vest este o problemă de o gravitate excepțională, care atinge securitatea individuală a oamenilor, și nu poate, din această cauză, să fie confundată cu un simplu fenomen de emigrare”, avertizează Clotilde Armand.

Candidata Alianței PNL-USR-PLUS la Primăria Sectorului 1 subliniază și faptul că, în România, peste 50% din medici și-au părăsit țara între 2009 și 2015, iar exodul continuă cu 10% dintre medici anual, ceea ce face ca sute de mii de români din mediul rural să nu aibă acces la îngrijire medicală în localitățile lor.

Podul.ro vă prezintă în integralitate semnalul de alarmă tras de Clotilde Armand:

După instalatorii polonezi din anii 2000, astăzi este rândul medicilor români să ajungă în capul listei așa-zișilor "invadatori" ai pieței muncii din Franța!

Acești specialiști, departe de a fi luat cu asalt piața muncii occidentală, au fost mai degrabă ținta unor campanii de recrutare deosebit de active, ca să nu spunem agresive. Vânători de specialiști din toată Europa de Vest vin, de câțiva ani, să caute resurse umane în capitalele din Est și din Balcani, în piețe publice transformate în târguri de joburi cu standuri instalate de agenții specializate. În paralel, numărul de oferte online de locuri de muncă în Vest pentru medici continuă să crească.

Deficitul de personal medical este atât de mare în unele țări ale Uniunii Europene, încât acestea sunt nevoite să încerce să recruteze în țările din Est, unde se știe că personalul medical, la fel de calificat ca în restul Europei, este mai slab remunerat. În mod evident, mulți medici acceptă târgul, fiind puțini aceia care pot rezista tentației confortului material. Pentru țările lor de origine, consecințele acestui brain-drain medical sunt însă catastrofale.

Să luam de pildă exemplul Bulgariei: cel puțin 2000 de medici bulgari lucrează în Germania, iar sondajele arată că mai mult de 90% din studenții în medicină bulgari visează de la început la o carieră în străinătate – în Polonia, acest procent este de 60% – așa încât sistemul de sănătate bulgar funcționează azi cu mai puțin de 50% din personalul medical necesar. Cât despre România, peste 50% din medici și-au părăsit țara între 2009 și 2015, iar exodul continuă cu 10% dintre medici anual.

Slovacia și-a pierdut peste 25% din personalul medical după 2004: toți sunt plecați în Occident pentru a-și exercita meseria în condiții mai atractive!

Plecarea medicilor creează penurie de cadre medicale în țările de origine

În acest fel se creează un adevărat cerc vicios: pentru a acoperi un deficit de personal medical în celălalt capăt al Europei, medicii pleacă în căutarea de condiții materiale și de muncă mai bune. Plecarea lor provoacă însă un nou deficit în țările lor de origine, cele care cheltuiesc în jur de 100.000 de euro pentru formarea fiecărui nou medic.

În România, unde procentul absolvenților de medicină este sub media europeană, numărul medicilor care își desfășoară în realitate activitatea în țară este deosebit de mic. Din 2860 de comune, 328 nu mai au niciun medic. Știind că o comună are în medie 10.000 de locuitori, rezultă că sute de mii de români din zonele rurale nu au acces la îngrijire medicală în localitățile lor.

Conform datelor OECD, România este țara care suferă cel mai mult din cauza pierderii resurselor umane din domeniul sanitar, iar cel mai mare beneficiar rămâne, paradoxal, Marea Britanie, chiar și după Brexit. Din cauza tristului record de a fi principalul exportator european de medici, România este incapabilă să gestioneze cererea crescândă de asistență medicală pentru o populație care îmbătrânește, iar criza epidemiologică de Covid 19 face situația deosebit de îngrijorătoare.

După medici, bolnavii

Medicii calificați și gata să accepte să profeseze în zonele rurale franceze ori în spitalele germane sunt o adevărată mană cerească pentru țările occidentale. Abuzurile din primii ani, când acest personal calificat a fost deseori exploatat, financiar și fizic, trebuie depășite. Adevărul este totuși că sistemele medicale din țările occidentale nu se mai pot lipsi de medicii din Est, care vin să sprijine o societate care nu a plătit nicio centimă pentru studiile lor.

Astfel ajungem la o situație absurdă: țările cele mai sărace contribuie prin resursele lor la profitul țărilor mai bogate. Chiar dublu: plecarea medicilor face încă și mai grea reformarea sistemelor medicale din Est, astfel încât cererea de servicii medicale se deplasează și ea spre Vest: lista tratamentelor care nu sunt disponibile într-o țară ca România crește în loc să scadă. De exemplu, anual între 400 și 500 de copii români sunt diagnosticați cu cancer și nu pot beneficia de radioterapie în țara lor. Familiile sunt obligate să caute tratamente medicale pentru acești copii în spitalele specializate din străinătate, deseori în Austria, iar tratamentele trebuie finanțate de părinti...

Recomandările OMS: să nu fie recrutat personal medical din țările care au deficit de astfel de personal

Problema politicii nesustenabile de recrutare internațională de personal nu e nouă și nu este limitată  la Europa de Est: alte țări, cum ar fi cele din lumea a treia, suferă din cauza aceluiași fenomen. Pentru a opri această tendință, codul OMS cere, încă din 2010, să nu fie recrutat personal medical din țările unde există deficit de astfel de personal. Acest principiu, care urmărește să protejeze țările mai sărace de recrutarea de către “vânătorii” de medici, este la fel de valabil în sânul Uniunii Europene cum este la nivel global. Doar că, în spațiul european, mobilitatea lucrătorilor este un acquis comunitar.

Libera circulație a persoanelor este una din marile victorii ale Uniunii Europene și constituie o libertate neprețuită în Estul încă traumatizat de granițele cu sârmă ghimpată ale epocii comuniste. Nu poate fi vorba deci de a limita un drept fundamental care, adesea determină opțiunile profesionale ale tinerilor europeni. De exemplu, Ionuț, student la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, din România, declara în 2015: "Prefer să renunț mai degrabă la bursă decât la o carieră în străinătate". Care ar fi deci o soluție care să nu limiteze libertatea de circulație și care să rupă cercul vicios căruia îi cad victime zeci de milioane de europeni?

Convergența Est-Vest trebuie accelerată în domeniul sănătății

În contextul negocierilor pentru bugetul european, este important să ne reamintim ca Vestul este marele beneficiar al brain-drain-ului medical, iar valoarea acestui capital uman nu pare a fi niciodată luată în considerare. Desigur, Uniunea Europeană acordă României o sumă importantă sub forma de fonduri de coeziune, însă numai costul formării medicilor care părăsesc țara echivalează anual cu aproape o treime din aceste faimoase fonduri, și asta dacă luăm în considerare doar medicii, nu și asistenții medicali, dentiștii, și fără a extinde analiza și la alte categorii profesionale înalt calificate: ingineri, profesori, etc. E timpul ca liderii țărilor care se plâng că ar contribui prea mult la bugetul european să privească realitatea în față și să admită că ele sunt de fapt marii câștigători ai integrării europene.

Pană în acest moment, Bruxelles-ul a fost reticent în a adopta un mecanism de compensare pentru țările cele mai atinse de fenomenul de brain drain, oferind argumentul naiv, ca să nu spunem cinic, că această problemă sistemică va fi rezolvată prin convergența economică între Est și Vest.

 Liderii europeni trebuie să-și dea seama urgent că plecarea personalului medical în Vest este o problemă de o gravitate excepțională, care atinge securitatea individuală a oamenilor, și nu poate, din această cauză, să fie confundată cu un simplu fenomen de emigrare. Numărul de vieți pierdute anual din cauza eșecurilor sistemelor de sănătate, atât în Estul cât și în Vestul Europei, cere atenție și măsuri de compensare specifice pentru ca ”țările-sursă” să poată, la rândul lor, să-și reconstruiască sistemele medicale.